Decizia ÎCCJ nr. 679/2023Punctul 3

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A.M., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de chemare în judecată și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă a arătat că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Codul de procedură civilă. Judecătorul fondului nu a analizat problemele de drept deduse judecății prin raportare la susținerile părților, la cadrul normativ aplicabil și la probatoriul administrat în cauză. În motivare au fost redate doar argumentele pârâtului, fără ca hotărârea să respecte cerințele de motivare din cuprinsul art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Totodată, prin modul de motivare a hotărârii au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului privind dreptul de acces la instanță. A arătat recurenta că este beneficiara unei pensii de urmaș, îndeplinind toate condițiile legale pentru a beneficia de acest drept, în temeiul art. 85 din Legea nr. 263/2010. Textul a fost pus în aplicare prin Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, care la cap. III „Pensiile din sistemul public de pensii“ pct. D „Pensia de urmaș“, în art. 66 indică faptul că „Vârsta de pensionare la care se face referire la art. 85 alin. (1) din lege este vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 la lege.“ Procedând la analiza comparativă a textelor de lege, rezultă că prin actul de nivel inferior normele anterior menționate - se adaugă sintagma „prevăzută în anexa nr. 5 la lege“, pe lângă dispozițiile inițiale prevăzute în actul de nivel superior - Legea nr. 263/2010, și anume „la împlinirea vârstei standard de pensionare“. În condițiile în care actul de rang superior nu trimite la necesitatea îndeplinirii altor condiții, în afara celor stipulate în mod expres, pârâta nu poate adăuga la lege, fiind aplicabil principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem), respectarea principiului enunțat fiind o garanție a legalității. Principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile să nu eludeze prevederile legale, cât și că toate deciziile acestora se întemeiază pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Făcând referire la dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care au corespondent în art. 108 alin. (1) și (2) din Constituția României, recurenta a arătat că hotărârile de guvern se adoptă pentru organizarea executării legilor și nu pot contraveni principiilor și dispozițiilor cuprinse într-o lege. Încălcând însă dispozițiile legale și constituționale sus-citate, hotărârea de guvern atacată, prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, instituie norme derogatorii față de prevederile cuprinse în actul de rang superior. Pe de altă parte, a mai arătat recurenta că prin actul administrativ emis se încalcă dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, regimurile juridice diferite stabilite pentru persoanele care sunt pensionate pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei potrivit stagiului realizat fiind excluse de la acordarea pensiei de urmaș pe motivul că nu îndeplinesc vârsta la data depunerii cererii în conformitate cu normele metodologice, care fac trimitere la vârsta standard de pensionare din anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010. ...