Decizia ÎCCJ nr. 82/2022 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Alba Iulia, care, după caz, au făcut referire și la opiniile unora dintre instanțele arondate. 1. Cu privire la chestiunea de drept invocată, care vizează interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) și ale art. 431 din Codul de procedură penală pentru a se stabili dacă instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa admisibilității în principiu, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză Într-o primă opinie, regăsită în informațiile transmise de Curtea de Apel București - Secția I penală (o parte a judecătorilor), Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Suceava (o parte a judecătorilor Secției penale), Tribunalul Covasna, Tribunalul Neamț, Tribunalul Brăila, Tribunalul Iași, Judecătoria Rupea, Judecătoria Buhuși, Judecătoria Onești, Judecătoria Roman, Judecătoria Galați, Judecătoria Tecuci, Judecătoria Vaslui, Judecătoria Huși, Judecătoria Târgu Jiu, s-a opinat în sensul că dispozițiile art. 426 lit. b) și ale art. 431 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa admisibilității în principiu, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză. În cea de-a doua opinie, regăsită în informațiile transmise de Curtea de Apel București - Secția I penală (o parte a judecătorilor), Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Suceava (o parte a judecătorilor secției penale), Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Olt, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Gorj, Tribunalul Brașov, Tribunalul Bacău, Tribunalul Galați, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Argeș, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Timiș, Tribunalul Arad, Judecătoria Iași, Judecătoria Podu Turcului, Judecătoria Moinești, Judecătoria Răducăneni, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Novaci, Judecătoria Fălticeni, Judecătoria Botoșani, Judecătoria Săveni, s-a considerat că dispozițiile art. 426 lit. b) și ale art. 431 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare nu are competența, în etapa admisibilității în principiu, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză. ... 2. Referitor la chestiunea de drept invocată, referitoare la posibilitatea instanței care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, să reanalizeze prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a analizat incidența acestei cauze de încetare în raport cu împlinirea termenului de prescripție specială, însă a omis să aibă în vedere natura simplă/extremă a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale în perioada 26 iunie 2018-30 mai 2022, s-au conturat două opinii: Într-o primă opinie, se consideră că în aplicarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale în cazul în care instanța de apel a analizat incidența acestei cauze de încetare în raport cu împlinirea termenului de prescripție specială, însă a omis să aibă în vedere natura simplă/extremă a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale în perioada 26 aprilie 2018-30 mai 2022. În această ipoteză în care cauza prezumată de încetare a procesului penal a făcut obiectul unei evaluări nemijlocite a instanței de judecată, hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat, iar argumentele instanței nu pot fi repuse în discuție, dat fiind că în aceste cazuri contestarea hotărârii nu tinde la înlăturarea unui viciu de procedură derivat din omisiunea de a examina incidența unui impediment procedural, ci la reevaluarea în substanța fundamentului faptic al soluției în sine (error in judicando), pe calea unui apel deghizat. Acest punct de vedere a fost exprimat de judecătorii Curții de Apel București, Curții de Apel Galați, Curții de Apel Iași, Curții de Apel Pitești, Curții de Apel Târgu Mureș, Curții de Apel Timișoara, Curții de Apel Suceava, Curții de Apel Alba Iulia, Tribunalului Iași, Tribunalului Covasna, Tribunalului Bacău, Tribunalului Vaslui, Tribunalului Timiș, Tribunalului Arad, Judecătoriei Iași, Judecătoriei Piatra-Neamț, Judecătoriei Huși, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Răducăneni, Judecătoriei Podu Turcului, Judecătoriei Târgu Cărbunești, Judecătoriei Rupea. Într-o altă opinie, exprimată de judecătorii Tribunalului Brăila, Tribunalului Argeș, Judecătoriei Buhuși, Judecătoriei Târgu Jiu, Judecătoriei Fălticeni, Judecătoriei Botoșani, Judecătoriei Săveni, s-a susținut că, în aplicarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, instanța care soluționează contestația în anulare poate reanaliza prescripția răspunderii penale în cazul în care instanța de apel a analizat incidența acestei cauze de încetare în raport cu împlinirea termenului de prescripție specială, însă a omis să aibă în vedere natura simplă/extremă a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018. Omisiunea instanței de a avea în vedere inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale în perioada 26 aprilie 2018-30 mai 2022 reprezintă o eroare de procedură, în sensul art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, și nu o eroare de judecată, având în vedere considerentele Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală. ... ...