Decizia ÎCCJ nr. 78/2022 (HP)Punctul XII.II

XII.II. Fondul chestiunii de drept Rezolvarea chestiunii de drept presupune analiza celor două forme ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzute de articolul 335 alin. (1) și (2) (modalitatea descrisă în teza ultimă) din Codul penal: 1. forma prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal care poate fi săvârșită de către o persoană care nu posedă permis de conducere; ... 2. forma atenuată a infracțiunii, prevăzută de art. 335 alin. (2) (modalitatea descrisă în teza ultimă) din Codul penal, care poate fi săvârșită doar de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. ... În ceea ce privește subiectul infracțiunii, diferența dintre aceste două forme este dată de faptul că, în timp ce forma prevăzută de alineatul (1) este săvârșită de către persoana care nu posedă niciun fel de permis de conducere, forma atenuată se comite de către o persoană care are permis de conducere, însă nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, deoarece nu îndeplinește condițiile reglementate de art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, conform căruia: (1) Au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. (1) , titularii permiselor de conducere naționale valabile, eliberate de autoritățile: a) statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2) ; ... b) statelor membre ale Uniunii Europene; ... c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto. ... (2) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere național eliberat de autoritățile unui stat care nu este membru al Convenției asupra circulației rutiere și nici membru al Uniunii Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto trebuie să posede și permis de conducere internațional. (3) Permisele de conducere naționale eliberate de autoritățile prevăzute la alin. (1) , precum și cele a căror valabilitate este recunoscută de România în mod unilateral, deținute de persoane care au domiciliul sau reședința în România în sensul art. 23^1 alin. (2) , pot fi preschimbate cu documente similare românești, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Conform art. 2 alin. (1) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006, permisele de conducere eliberate de statele membre sunt recunoscute reciproc. Potrivit art. 41 alin. (1) dinConvenția asupra circulației rutiere din 8.11.1968, publicată în Buletinul Oficial nr. 86 din 20 octombrie 1980, în vigoare de la 20 octombrie 1980: Părțile contractante vor recunoaște: a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limbă, însoțit de o traducere certificată; ... b) orice permis național conform dispozițiilor anexei nr. 6 a convenției; sau ... c) orice permis internațional conform dispozițiilor anexei nr. 7 a convenției, ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile permisului, cu condiția ca permisul să fie în curs de valabilitate și să fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociație autorizată în acest scop de această altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile sale. Dispozițiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător. ... Infracțiunea prevăzută de art. 335 din Codul penal face parte din categoria infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice având ca obiect juridic relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice. Acestea sunt puse în pericol prin faptul că o persoană conduce pe drumurile publice un vehicul, deși se află în anumite situații speciale prezumate absolut de legiuitor ca fiind periculoase circulației pe drumurile publice. Este o infracțiune de pericol, starea de pericol fiind generată ex re chiar la momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecințe prejudiciabile. Infracțiunea este de pericol abstract, ceea ce înseamnă că însăși prezența conducătorului auto la traficul rutier, în condițiile descrise de textul de lege, este suficientă pentru existența infracțiunii, indiferent dacă acesta a condus doar pentru o perioadă scurtă de timp sau pe o distanță mică. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol din cauza existenței în traficul rutier a unor vehicule conduse de persoane care nu au cunoștințele teoretice și abilitățile practice specifice desfășurării unei asemenea activități. Motivul pentru care pedeapsa prevăzută la alin. (2) al art. 335 din Codul penal este mai mică decât cea prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol constă tocmai în faptul că, în cazul alin. (2) , subiectul activ are pregătirea și aptitudinile fizice și psihice necesare de a conduce un vehicul pe drumurile publice, fără să pună în pericol siguranța participanților la traficul rutier - atestate de un permis de conducere valabil - însă, fie din cauza unei conduite necorespunzătoare a pierdut dreptul de a folosi permisul de conducere, fie nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România deoarece nu îndeplinește condițiile reglementate de articolul 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. În cazul alin. (1) al art. 335 din Codul penal, subiectul activ este prezumat a nu avea calitățile necesare unei conduceri neprimejdioase, deoarece nu posedă permis de conducere. Teza finală a art. 335 alin. (2) din Codul penal reglementează situația persoanei care conduce un vehicul pe drumurile publice, posedând permis de conducere, care nu a fost retras sau anulat, căreia nu i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, dar care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, având acest drept în afara teritoriului țării și, ca atare, deprinderile necesare exercitării acestei activități. Din interpretarea teleologică a art. 335 alin. (2) din Codul penal rezultă că legiuitorul a urmărit să sancționeze într-o variantă atenuată persoanele care dețin abilitatea de a conduce un autovehicul, însă, din diferite motive, nu au dreptul de a conduce autovehicule în România. Pentru încadrarea corectă a faptei trebuie să se stabilească dacă cel care a condus un autovehicul pe drumurile publice posedă sau nu un permis de conducere, art. 335 alin. (2) din Codul penal neprevăzând cerința analizei condițiilor impuse de legislația statului străin pentru ca o persoană să obțină un permis de conducere provizoriu. Modalitatea de obținere și condițiile restrictive de folosire a unui astfel de permis constituie motivele pentru care titularul nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. Pentru a se reține forma atenuată a infracțiunii, textul de lege nu face distincție între permisul de conducere provizoriu și alte categorii de permise deținute de către persoane care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România. Faptul că permisul de conducere provizoriu nu are corespondent în legislația din România nu echivalează cu inexistența acestuia, în condițiile în care a fost emis de autoritatea competentă britanică și poate fi folosit doar pe teritoriul Marii Britanii. Privitor la gravitatea faptei, există o diferență între o persoană care nu are calitățile necesare pentru a conduce un vehicul pe drumurile publice și o persoană care are dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice din Marea Britanie în baza unui permis de conducere provizoriu, chiar dacă acest drept este supus unor condiții, deoarece se presupune că deținătorul unui astfel de permis are cunoștințele de bază pentru a participa la traficul rutier în calitate de conducător auto. Această deosebire se găsește concretizată în limitele speciale prevăzute de lege pentru forma atenuată a infracțiunii. Gradul concret de pericol social al unei fapte este proporțional cu sancțiunea, de gravitatea infracțiunii depinzând stabilirea felului și cuantumului pedepsei de către legiuitor. În concluzie, se reține că persoana care deține un permis de conducere provizoriu valabil eliberat de autoritățile din Marea Britanie face parte din categoria persoanelor care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România, iar conducerea pe drumurile publice de către o asemenea persoană a unui autovehicul realizează elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal. Pentru toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 475 și art. 477 din Codul de procedură penală, ...