Decizia ÎCCJ nr. 74/2022 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție În opinia instanței de sesizare, calitatea subiectului activ la infracțiunea de luare de mită (de care depinde agravarea infracțiunii de dare de mită, potrivit dispozițiilor vechiului Cod penal, în măsura în care s-ar aprecia că este lege penală mai favorabilă) nu poate fi privită independent de latura obiectivă a infracțiunii, deoarece, fapta este tipică numai atunci când pretinderea, primirea de bani sau alte foloase se realizează în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau întârzierii îndeplinirii unui act care intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului. De aceea, faptei de luare de mită îi lipsește unul dintre elementele sale constitutive, dacă mituirea funcționarului nu are legătură cu exercitarea atribuțiilor concrete de serviciu. În ceea ce privește aspectul dacă dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000, în varianta anterioară Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care reglementează o formă agravată a infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 din Codul penal din 1969, se interpretează în sensul în care este suficient ca funcționarul față de care se comite infracțiunea de dare de mită, să aibă atribuții de control (prin fișa postului sau prin lege) sau este necesar ca respectivul funcționar să se fi aflat în exercitarea acelor atribuții la momentul comiterii infracțiunii, completul de judecată a făcut trimitere la raționamentul avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la pronunțarea Deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 22 februarie 2017. Prin decizia sus-amintită, în interpretarea unor dispoziții similare, respectiv a celor cuprinse în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (forma în vigoare anterior anului 2014) cu referire la agravarea infracțiunii de luare de mită în cazul în care aceasta are ca subiect activ un funcționar cu atribuții privind constatarea și sancționarea contravențiilor, s-a stabilit că dispozițiile mai sus menționate se aplică doar în ipoteza în care infracțiunea de luare de mită este săvârșită de făptuitor în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancționarea contravențiilor. Instanța de sesizare a reținut că, prin decizia anterior menționată s-a statuat că „în forma agravată, fapta de luare de mită este săvârșită în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau cu scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, dar nu a oricăror îndatoriri, ci doar a acelora care se circumscriu competențelor subiectului activ, respectiv funcționarului cu atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor“. De asemenea, s-a stabilit că „varianta agravată a infracțiunii de luare de mită este incidentă doar în ipoteza în care pretinderea, primirea, acceptarea ori nerespingerea promisiunii, respectiv darea de mită, se realizează în legătură directă cu atribuțiile persoanei care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau de judecare a infracțiunilor. Aceste atribuții trebuie să derive din lege, fiind nesocotite de subiectul activ al infracțiunii, care a pretins, a primit ori a acceptat promisiunea de bani sau alte foloase, sau de subiectul pasiv adiacent.“ ...