Decizia CCR nr. 513/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 479^1 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 16, art. 21 alin.(1) -(3) , art. 23 alin. (11) , art. 24, art. 27 şi ale art. 28 din Constituţie, în măsura în care completările şi derogările la care face referire textul de lege criticat nu asigură persoanelor juridice învinuite sau inculpate un tratament juridic egal în faţa legii cu cel aplicat persoanelor fizice sub aspectul accesului liber la justiţie, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la apărare, al prezumţiei de nevinovăţie, al inviolabilităţii domiciliului şi al secretului corespondenţei. Consideră că, prin caracterul eliptic şi insuficienta detaliere a enunţului cuprins în art. 479^1 din Codul de procedură penală, se realizează o evidentă discriminare a persoanei juridice subiect al procesului penal, contrară prevederilor art. 16 din Constituţie. Apreciază că legiuitorul nu a intenţionat să facă discriminări, ci este vorba de o "insuficientă normare", inerentă unui început de reglementare a unei instituţii juridice noi, care însă poate să genereze în practică o varietate de soluţii contradictorii privind fundamentarea şi modul de stabilire a răspunderii penale a persoanei juridice, precum şi condiţiile specifice ale acestei răspunderi, de natură a afecta drepturile şi interesele unor persoane juridice. În acest sens, arată că, în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că normele de procedură referitoare la aducerea la cunoştinţă a învinuirii, la schimbarea încadrării juridice, cele privind audierea, punerea în mişcare a acţiunii penale şi prezentarea materialului de urmărire penală nu ar fi incidente în cazul persoanelor juridice.