Decizia ÎCCJ nr. 64/2022 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al părții și al procurorului asupra chestiunii de drept sesizate Contestatorul inculpat A., prin apărător ales, a apreciat că cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție este admisibilă și utilă soluționării cauzei, arătând că Înalta Curte nu s-a mai pronunțat până în prezent asupra acestor chestiuni, dezlegarea chestiunilor de drept fiind necesară pentru soluționarea cauzei. Pe fondul sesizării, contestatorul inculpat a apreciat că termenul în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii este cel de 6 luni, motivând că atribuțiile judecătorului de cameră preliminară sunt legate de îndeplinirea unor acte procedurale în continuarea urmăririi penale, fiind o fază distinctă de cea a judecății. Referitor la natura termenului de 6 luni sau un an, contestatorul inculpat a apreciat că acesta este unul de decădere, asemănător termenului prevăzut pentru măsurile preventive, astfel că, în opinia acestuia, în ipoteza în care organul judiciar nu a efectuat verificarea din oficiu a măsurilor asigurătorii, ar trebui să se constate că acestea din urmă au încetat de drept. Ministerul Public a solicitat respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că aceasta nu este necesară și nici utilă cauzei, motivat de faptul că, în opinia parchetului, termenul de 6 luni este reglementat expres de textul de lege, acesta fiind prevăzut doar pentru verificarea prevăzută de art. 250^2 din Codul de procedură penală, care trebuie efectuată de judecătorul de cameră preliminară în termenul de 1 an. ...