Decizia CCR nr. 409/2013Paragraful 10

Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că procedura prevăzută la art. 320^1 din Codul de procedură penală este lăsată de către legiuitor la dispoziţia inculpatului, care poate să ceară sau nu aplicarea ei, că scopul introducerii textelor criticate în cuprinsul Codului de procedură penală a fost acela de accelerare a procedurilor judiciare şi că ele nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare şi prezumţiei de nevinovăţie. Pe de altă parte, se susţine că, potrivit dispoziţiilor alin. 8 al art. 320^1 din Codul de procedură penală, cererea inculpatului privind judecarea sa pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală poate fi respinsă de către instanţă dacă aceasta apreciază că respectivele probe nu oferă date exacte referitoare la faptele cercetate şi la persoana care le-a săvârşit. Se arată, totodată, că, în cadrul procedurii accelerate, reglementate prin art. 320^1 din Codul de procedură penală, faptele reţinute pot fi analizate sub toate aspectele, inclusiv sub cel al pericolului social; în susţinerea acestei teze, se face trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind enumerate decizii penale de achitare ale acesteia, pronunţate în urma aplicării procedurii de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei.