Decizia CCR nr. 351/2013Paragraful 11

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care instituie obligaţia de contribuţie la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, sunt contrare art. 4 alin. (2) , art. 16 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest sens arată că, potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Statutului profesiei de avocat, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor şi Statutului Casei de Asigurări a Avocaţilor din România, avocaţii sunt obligaţi să plătească o contribuţie la sistemul de asigurări sociale propriu al avocaţilor, contribuţie ce acoperă şi drepturile de asigurări sociale de sănătate. Or, instituirea unei obligaţii identice de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate reglementat de Legea nr. 95/2006 face ca avocaţii să fie obligaţi prin lege la a plăti o dublă contribuţie ce acoperă acelaşi pachet de servicii medicale. Astfel, avocaţii sunt discriminaţi în raport cu celelalte categorii de asiguraţi, ţinuţi de plată doar a unei singure contribuţii. În plus, o astfel de obligaţie este contrară principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale care presupune ca sarcinile fiscale să fie nu doar legale, ci şi proporţionale, rezonabile, echitabile şi să nu fie diferenţiate în funcţie de criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.