Decizia ÎCCJ nr. 20/2022 (HP)Punctul IV

IV. Examenul jurisprudenței în materie IV.1. Jurisprudența națională relevantă În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor de judecată asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării materialelor transmise de către instanțele de judecată, s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări: Într-o primă orientare, majoritară, se consideră că în situația în care există deja un mandat de supraveghere tehnică care are ca obiect supravegherea video, audio sau prin fotografiere, procurorul este obligat să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți, potrivit art. 148 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, atunci când, ulterior emiterii mandatului de supraveghere, apreciază că se impune folosirea de către colaborator de dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video. În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel București (Secția I penală) și Timișoara, tribunalele Arad, Argeș, Bacău, Brașov, Brăila, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Sibiu și Teleorman și judecătoriile Alba Iulia, Alexandria, Buftea, Caracal, Caransebeș, Câmpulung, Fetești, Huși, Iași, Lehliu-Gară, Lugoj, Liești, Reșița, Roșiori de Vede, Timișoara, Urziceni, Vaslui, Videle și Zimnicea. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că mandatul de supraveghere tehnică are un obiect clar definit, reprezentând acele măsuri luate în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a) -d) din Codul de procedură penală. Utilizarea colaboratorului reprezintă o altă metodă specială de supraveghere sau cercetare, reglementată de art. 138 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, raportat la art. 148 din Codul de procedură penală. Pentru a se putea utiliza colaboratorul, trebuie îndeplinite cerințele specificate de art. 148 alin. (10) din Codul de procedură penală, incluzând condiția indicării activităților pe care colaboratorul este autorizat să le desfășoare. Cum activitățile de supraveghere audio, video sau prin fotografiere au o reglementare specială, dată fiind intruziunea în viața privată a persoanei vizate de aceste măsuri, este necesară o autorizare specială, potrivit art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală. Limitările aduse drepturilor fundamentale ale persoanelor trebuie să se supună testului necesității, proporționalității și subsidiarității, motiv pentru care orice restrângere trebuie să aibă loc în condiții stricte și, în speță, autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți. Din acest motiv nu se poate considera că mandatul de supraveghere tehnică obținut anterior (judecătorul de drepturi și libertăți de la acel moment având convingerea că va fi pus în executare de organele de cercetare penală) se va extinde și la cazul în care se dorește utilizarea colaboratorilor. Altfel, ar avea loc o modificare a modalității de supraveghere, fără ca situația respectivă să fi fost avută în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți care a autorizat supravegherea tehnică. În cea de-a doua orientare, minoritară, se consideră că în situația în care există deja un mandat de supraveghere tehnică care are ca obiect supravegherea video, audio sau prin fotografiere, procurorul nu este obligat să sesizeze judecătorul de drepturi și libertăți, potrivit art. 148 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, atunci când apreciază că se impune folosirea de către colaborator de dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video. În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel Craiova, Galați, Iași și Pitești, tribunalele București, Constanța, Giurgiu, Ialomița, Timiș și Vaslui și judecătoriile Bârlad, Bistrița-Năsăud, Bolintin-Vale, Cornetu, Lugoj, Slobozia și Turnu Măgurele. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că emiterea mandatelor de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți cu respectarea dispozițiilor art. 139-art. 140 din Codul de procedură penală este suficientă pentru garantarea respectării art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Formularea de către procuror a unei noi sesizări a judecătorului de drepturi și libertăți pentru emiterea unui nou mandat, atunci când apreciază că se impune folosirea de către colaborator de dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video, ar fi lipsită de interes din perspectivă juridică în contextul în care dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală se referă la emiterea unui mandat de supraveghere tehnică, iar nu la autorizarea investigatorului sau colaboratorului, autorizare ce este de competența exclusivă a procurorului. De asemenea, s-a mai învederat că în situația în care s-ar aprecia că se impune emiterea unui nou mandat pentru folosirea de către colaborator de dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video s-ar ajunge ca pentru aceleași activități de supraveghere audio-video și prin fotografiere să coexiste două mandate de supraveghere tehnică. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a considerat că sesizarea ce formează obiectul prezentei cauze este inadmisibilă, întrucât dispozițiile a căror interpretare se solicită sunt clare. Răspunsurile curților de apel Brașov, Cluj, Constanța (și ale instanțelor arondate), Oradea (și ale instanțelor arondate) și Suceava (și ale instanțelor arondate), tribunalelor BistrițaNăsăud, Cluj (și ale instanțelor arondate), Covasna, Iași, Maramureș (și ale instanțelor arondate), Mehedinți, Olt și Sălaj (și ale instanțelor arondate) și judecătoriilor Balș, Beclean, Brașov, Corabia, Făgăraș, Făget, Întorsura Buzăului, Moldova Nouă, Motru, Novaci, Oravița, Rupea, Slatina, Sânicolau Mare, Sfântu Gheorghe, Târgu Cărbunești, Târgu Jiu, Târgu Secuiesc și Zârnești cuprind doar mențiunea neidentificării, în jurisprudența acestora ori, după caz, a instanțelor din circumscripție, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. ... IV.2. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție IV.2.1. Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile. ... IV.2.2. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile. ... ... IV.3. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile. ... IV.4. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile. ... ...