Decizia ÎCCJ nr. 17/2022 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În urma consultării instanțelor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a evidențiat opinia majoritară potrivit căreia la soluționarea cererilor/propunerilor de liberare condiționată din executarea unor pedepse aplicate în cauze în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție, potrivit legii vechi, ori în situația cauzelor care au rămas în competența sa, în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. În argumentare s-a arătat, în esență, că dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale nu limitează participarea procurorilor anticorupție în cauzele care au ca obiect cereri accesorii fondului (spre exemplu, cereri de recuzare, declarații de abținere, cereri de îndreptare a erorii materiale etc.), motiv pentru care, în raport cu principiul de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție reprezintă Ministerul Public și la soluționarea procedurilor incidente la executare, respectiv liberarea condiționată, contestația la executare, aplicarea legii penale mai favorabile etc. Ca atare, s-a precizat că interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale este în sensul că procurorii de la nivelul structurii specializate de parchet participă la ședințele de judecată pe al căror rol sunt înregistrate orice tip de cereri care vizează fie un dosar în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, fie o cauză care a rămas în competența acestei unități de parchet, în condițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, indiferent de stadiul procesual/faza procesului penal în care se află, inclusiv în cea de executare care include și soluționarea cererilor de liberare condiționată. S-a mai arătat că, dacă legiuitorul ar fi dorit ca participarea la ședințele de judecată a procurorilor din structurile specializate să fie condiționată de stadiul procesual în care se află dosarul instrumentat de unitatea de parchet la care funcționează aceștia, ar fi reglementat în mod expres acest aspect, fiind enunțate cu titlu de exemplu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care prevăd printre atribuțiile acestei structuri specializate, la lit. d) , participarea la ședințele de judecată, cu excepția fazei de executare a pedepsei. Acest punct de vedere a fost exprimat de următoarele curți de apel și instanțe arondate: Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Videle și Judecătoria Zimnicea; Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți și Judecătoria Târgu Jiu; Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Iași, Judecătoria Huși și Judecătoria Vaslui; Curtea de Apel Oradea; Curtea de Apel Pitești; Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Timiș, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Făget, Judecătoria Lugoj, Judecătoria Reșița. De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța și Curtea de Apel Suceava s-au limitat la a transmite opiniile exprimate în același sens de următoarele instanțe aflate în raza lor de competență teritorială: Tribunalul Alba, Tribunalul Hunedoara și Judecătoria Aiud; Judecătoria Onești; Tribunalul Brașov și Judecătoria Brașov; Tribunalul Bistrița-Năsăud și Judecătoria Bistrița; Tribunalul Constanța, Tribunalul Tulcea și Judecătoria Tulcea; Judecătoria Fălticeni; același punct de vedere fiind înaintat și de Tribunalul Brăila și Tribunalul Vrancea, instanțe arondate Curții de Apel Galați, curte care însă îmbrățișează orientarea minoritară. În sens contrar, într-o opinie minoritară, Curtea de Apel Galați, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Bârlad, Judecătoria Deva, Judecătoria Moldova Nouă și Judecătoria Turnu Măgurele au apreciat că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, în noțiunea „cauze, propuneri, contestații, plângeri sau alte cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție“ nu sunt incluse și cererile de liberare condiționată din executarea unei pedepse aplicate pentru o infracțiune instrumentată de Direcția Națională Anticorupție, având în vedere că legiuitorul a dat în competența judecătoriei, ca instanță de prim grad de jurisdicție, soluționarea tuturor cererilor de liberare condiționată, indiferent de natura infracțiunii care a atras condamnarea în regim de detenție, întrucât în această procedură se examinează aspecte ce țin de conduita condamnatului din timpul detenției, participarea la activități, regimul de executare, îndeplinirea obligațiilor civile și, ca atare, nu este necesară specializarea judecătorului și procurorului care compun completul, respectiv, participă la judecarea cauzei. Curtea de Apel Târgu Mureș și Curtea de Apel Ploiești nu au comunicat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită prin prezenta sesizare. Au fost identificate și transmise hotărâri judecătorești relevante sub aspectul problemei de drept sesizate de către următoarele instanțe: Curtea de Apel Alba Iulia (1 decizie penală - Tribunalul Alba); Curtea de Apel Bacău (1 decizie penală - Tribunalul Bacău); Curtea de Apel București (2 decizii penale - Tribunalul București, 1 decizie penală - Tribunalul Ialomița); Curtea de Apel Cluj (1 decizie penală - Tribunalul Bistrița-Năsăud, 1 decizie penală - Tribunalul Cluj, 3 decizii penale - Tribunalul Maramureș, 23 de sentințe penale - Judecătoria Bistrița, 3 sentințe penale - Judecătoria Baia Mare); Curtea de Apel Constanța (5 decizii penale - Tribunalul Constanța); Curtea de Apel Craiova (4 decizii penale - Tribunalul Gorj, 15 decizii penale - Tribunalul Dolj, 5 decizii - Tribunalul Mehedinți, 2 sentințe penale - Judecătoria Târgu Jiu); Curtea de Apel Iași (3 decizii penale - Tribunalul Vaslui; 2 sentințe penale - Judecătoria Vaslui, 1 sentință penală - Judecătoria Iași); Curtea de Apel Oradea (1 sentință penală - Tribunalul Bihor; 1 sentință penală - Tribunalul Satu Mare, 1 sentință penală - Judecătoria Oradea, 4 sentințe penale - Judecătoria Satu Mare); Curtea de Apel Pitești (1 decizie penală -Tribunalul Argeș); Curtea de Apel Timișoara (2 decizii penale - Tribunalul Arad, 2 decizii penale - Tribunalul Timiș); Curtea de Apel Suceava (2 decizii penale - Tribunalul Botoșani) și Curtea de Apel Galați (3 decizii penale - Tribunalul Brăila, 1 decizie penală - Tribunalul Vrancea, 3 sentințe penale - Judecătoria Focșani). Toate hotărârile transmise susțin opinia majoritară. ...