Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 58

Stabilirea locului arbitrajului într-o altă ţară, prin convenţia arbitrală, nu impietează în niciun fel asupra normelor de drept substanţial care guvernează raporturile juridice dintre părţi. Astfel, în cauză, chiar dacă locul arbitrajului este Paris, legea aplicabilă raporturilor juridice dintre părţile în litigiu este legea română, astfel cum rezultă din Clauza 29 - Legea aplicabilă şi jurisdicţia, din Contractul de privatizare încheiat între E.ON Energie AG şi Electrica la data de 4 aprilie 2005. În cazul arbitrajului instituţional, alegerea instanţei de arbitraj determină doar alegerea regulilor procedurale aplicabile, precum şi - cu referire la stabilirea locului arbitrajului - caracterizarea hotărârii pronunţate ca fiind naţională sau străină. Indiferent însă de regulile de procedură aplicabile, nu se poate susţine existenţa unei "interferenţe" a Curţii Constituţionale a României în administrarea justiţiei dintr-o altă ţară (în speţă Franţa), câtă vreme competenţa acestei Curţi este exclusivă, specială şi specializată, distinctă de cea a instanţelor franceze de drept comun, care nu sunt competente să exercite controlul de constituţionalitate al legilor din România.