Decizia ÎCCJ nr. 10/2022 (RIL)Punctul 59

59. Or, astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, obiectul sesizării cu un recurs în interesul legii nu poate privi decât o problemă de drept care a fost interpretată și aplicată în mod neunitar, așadar soluționată în mod diferit de către instanțele judecătorești; în acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 5 din 20 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, pronunțată în Dosarul nr. 885/1/2019 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 19 februarie 2021, în care s-a reținut, la paragraful 44, că: „[...] noțiunea de «problemă de drept» (în ceea ce privește recursul în interesul legii) și cea de «chestiune de drept» (în contextul hotărârilor prealabile) pot presupune nu numai clarificarea unei norme juridice echivoce sau susceptibile de mai multe sensuri, ci, în egală măsură, permit, de exemplu: stabilirea unei concluzii ce se impune din coroborarea unor norme juridice, prin aplicarea corespunzătoare a regulilor de interpretare; a se decide dacă o normă juridică mai este în vigoare sau nu, ca efect al unor modificări sau evenimente legislative succesive, în absența unei abrogări exprese; identificarea efectelor legale ale unor decizii pronunțate de instanța de contencios constituțional; statuarea cu privire la incidența unei norme de drept într-o anumită categorie de cauze, având un anumit obiect; clarificarea raportului dintre două norme pe baza categoriilor de normă generală/normă specială și prioritatea incidenței normei speciale etc.“. ...