DECIZIE 1001/2012Paragraful 22

Totodată, Curtea observă că motivarea criticii de neconstituţionalitate se axează pe lipsa din cuprinsul textelor de lege supuse controlului Curţii a unor anumite repere - limite minime şi maxime - de care să ţină seama în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003 conducătorii unităţilor enumerate la art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege - ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu. O astfel de critică tinde spre completarea textului de lege prin intermediul Curţii Constituţionale, acţiune nepermisă de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.