Decizia ÎCCJ nr. 3/2022 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin Rechizitoriul nr. 68/D/P/2019 din data de 24.06.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.M. sub acuzația de săvârșire a infracțiunilor de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și deținere de droguri de mare risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal. S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 18 februarie 2019, cu ocazia intrării pe teritoriul României, prin punctul de frontieră din cadrul Aeroportului Internațional „Avram Iancu“ din Cluj-Napoca, a introdus în țară fără drept cantitatea de 35,7 grame frunze de coca, substanță care se regăsește în tabelul-anexă nr. II la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, și a deținut totodată fără drept aceeași cantitate de frunze de coca pentru consumul propriu, până la momentul ridicării ei de către organele poliției de frontieră. Prin Sentința penală nr. 340 din 13.11.2020 a Tribunalului Cluj - Secția penală, pronunțată în procedura simplificată, în condițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 74 alin. (2) lit. b) din Codul penal, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P.M. la pedeapsa de 3 ani, 1 lună și 10 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, și la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar în urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, s-a aplicat pedeapsa finală de 3 ani, 2 luni și 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenție. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, și inculpatul P.M. Prin apelul formulat, inculpatul și-a susținut nevinovăția, arătând că este artist plastic, admis cu nota 10 la studii universitare de doctorat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. În anul 2019 avea de susținut lucrarea de dizertație, pentru care s-a documentat în străinătate, primind burse Erasmus în Spania și Argentina. În ultimul stat a efectuat o vizită în munții Anzi, vizitând satele și orașele tradiționale incașe, iar de la un târg de suveniruri a cumpărat trei pungulițe de frunze de coca cu suma totală de 70 de pesos, echivalentul a 7 lei. Intenționa să folosească frunzele pentru lucrarea de dizertație, frunzele reprezentând un element central al picturilor sale. A pus frunzele în bagajul de cală, la suprafață. Nu a știut că sunt interzise, a fost controlat pe aeroporturile din Buenos Aires și Londra, la întoarcerea în țară, fără a fi probleme. A crezut că dacă nu este în regulă să le aibă în bagaj îi vor fi confiscate, nu s-a gândit la alte consecințe. Nu este consumator de droguri. Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat înlăturarea prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală și aplicarea de pedepse în limitele speciale prevăzute de lege, nereduse cu o treime, arătând că în fața primei instanțe s-au administrat probe, judecata neavând loc în procedura reglementată de art. 374 și următoarele din Codul de procedură penală. În cursul judecății în apel, inculpatul - prin apărătorul său ales - a solicitat atât schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în infracțiunea de tentativă la introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cât și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de deținere de droguri de mare risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri în infracțiunea de deținere de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. În susținerea cererii de schimbare a încadrării juridice prin reținerea tentativei la introducerea în țară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, s-a arătat că pentru a se putea reține forma consumată a infracțiunii prevăzute de art. 3 din lege este necesară existența unei acțiuni propriu-zise de introducere sau scoatere din țară a drogurilor, respectiv faptul de a dispune de acestea în mod liber. Or, în speță, inculpatul a declarat deținerea frunzelor de coca la momentul efectuării controlului vamal, pentru a putea intra pe teritoriul României cu respectivele bunuri și, întrucât, nu a trecut formalitățile vamale, nu se poate considera că drogurile au fost introduse în țară. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii, apreciind ca fiind corectă încadrarea juridică reținută de prima instanță. În esență, s-a arătat că dispozițiile Codului vamal al României nu prezintă relevanță în cauză întrucât se referă la introducerea în mod licit a drogurilor în țară, iar norma de incriminare sancționează introducerea fizică în țară a drogurilor. Teritoriul României este definit de legea penală ca fiind întinderea de pământ dintre frontiere și spațiul aerian, ceea ce înseamnă că drogurile au fost introduse în țară prin trecerea frontierei terestre sau aeriene, aeroportul constituind un spațiu situat pe teritoriul României. În ședința publică din data de 14 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj - Secția penală a pus în discuția părților cererea procurorului privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000, în situația în care o persoană călătorește în România cu avionul având asupra sa droguri, acestea se consideră introduse în țară (cu consecința consumării infracțiunii) în momentul în care persoana aflată la bordul aeronavei trece frontiera, intrând astfel în spațiul aerian cuprins între frontierele de stat sau, dimpotrivă, drogurile se consideră introduse în țară doar ulterior momentului în care, după aterizarea aeronavei, persoana în cauză a trecut de punctul de trecere a frontierei situat în incinta aeroportului, iar în acest din urmă caz, dacă efectuarea controlului vamal prezintă vreo relevanță în privința consumării infracțiunii. Prin aceeași încheiere, Curtea de Apel Cluj - Secția penală a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se statueze asupra problemei de drept menționate. ...