Decizia ÎCCJ nr. 4/2022 (HP)Punctul VI.1

VI.1. Opinia juridică exprimată de domnul Valerian Cioclei, profesor universitar doctor la Departamentul de Drept penal al Facultății de Drept din cadrul Universității București, este în sensul că, în situația în care infracțiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spațiu unde purtarea acesteia este obligatorie, se va reține varianta calificată a infracțiunii de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) -art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal, cu condiția ca, prin purtarea măștii, identificarea și tragerea la răspundere a făptuitorului să fie mai dificile (îngreunate). În argumentarea opiniei s-a precizat în prealabil că, pentru a stabili dacă sunt întrunite condițiile necesare pentru existența elementului circumstanțial, trebuie identificate motivele pentru care legiuitorul a considerat că furtul comis de o persoană mascată este mai grav. Cât privește distincția între circumstanțe reale și personale, s-a arătat, pe de o parte, că aceasta nu este una absolută, iar, pe de altă parte, că relevanța practică a acestei clasificări se reflectă exclusiv în cazul participației penale, pentru a stabili dacă se răsfrâng sau nu asupra celorlalți participanți. De altfel, noțiunea de „circumstanțe“ se referă la împrejurări legate de faptă sau făptuitor, exterioare infracțiunii și care au legătură cu individualizarea pedepsei, în timp ce elementul constitutiv al infracțiunii care are legătură cu însăși existența infracțiunii în varianta calificată poartă denumirea de element circumstanțial. Astfel, rațiunea legiferării elementului circumstanțial este aceea că fapta este mai gravă deoarece identificarea autorului și tragerea lui la răspundere penală sunt mai dificile atunci când furtul este pregătit prin mascare, deghizare sau travestire. S-a precizat că actele preparatorii, pregătirea prin mascare, deghizare, travestire, reprezintă o componentă obiectivă în „economia“ elementului circumstanțial și că este suficientă simpla recurgere la unul dintre aceste procedee dacă identificarea autorului devine dificilă, poziția subiectivă a făptuitorului fiind lipsită de relevanță în privința existenței elementului circumstanțial. În susținerea opiniei formulate s-a invocat interpretarea literală a textului de lege, referirea fiind clară la fapta comisă de o persoană mascată, iar nu la persoana care se maschează pentru a comite fapta. Totodată, s-a amintit că în practica Tribunalului Suprem a fost admis un raționament similar în legătură cu un alt element circumstanțial al furtului calificat, respectiv fapta comisă de o persoană având asupra sa o armă - art. 209 alin. 1 lit. b) din Codul penal din 1968. Astfel, s-a reținut că: „Nu are relevanță dacă făptuitorul se înarmează în mod special pentru comiterea furtului sau deține asupra lui arma din alte motive. Elementul material se realizează și în a doua ipoteză. Este, spre exemplu, și cazul militarului care comite furtul în timpul serviciului de pază, când era obligat să aibă arma asupra lui.“ (Decizia nr. 38/1987 a Tribunalului Suprem, citată în Valerian Cioclei, Drept penal - Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Editura C.H. Beck, 2021, p. 278, cu trimitere la George Antoniu, Constantin Bulai, Practică judiciară penală, vol. III, Editura Academiei Române, 1992) Ca atare, obligativitatea purtării măștii, din orice motiv ar decurge aceasta (stare de pandemie, acces la bal mascat, cască de motociclist etc.), nu împiedică reținerea variantei calificate a furtului, cu condiția ca, prin purtarea măștii, identificarea și tragerea la răspundere a făptuitorului să fie mai dificile (îngreunate). ...