Decizia ÎCCJ nr. 4/2022 (HP)Punctul VI.3

VI.3. Opinia juridică exprimată de Centrul de cercetări în Științe penale din cadrul Universității de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept, prin director, conferențiar universitar doctor Laura Maria Stănilă, este în sensul că, în situația în care infracțiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spațiu unde purtarea măștii este obligatorie, nu se reține varianta calificată a infracțiunii de furt prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal. S-a arătat în prealabil că, deși norma legală nu prevede expressis verbis, trebuie analizată și poziția subiectivă a făptuitorului, în sensul ca acesta să fi urmărit ascunderea identității prin mascare. În argumentarea opiniei, s-a menționat că elementele circumstanțiale pot fi clasificate în elemente circumstanțiale reale și elemente circumstanțiale personale, fiind necesară clarificarea naturii elementului circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Astfel, dacă am accepta natura reală a elementului circumstanțial agravant, interpretarea ar fi în sensul irelevanței poziției psihice a făptuitorului, neinteresând dacă acesta s-a mascat în scopul de a comite fapta ori a purtat masca din alte considerente. Cât privește elementele circumstanțiale agravante de natură personală, s-a arătat că acestea pot fi clasificate în elemente circumstanțiale personale pur subiective și elemente circumstanțiale personale obiectivabile. Scopul săvârșirii infracțiunii se înscrie în această din urmă categorie deoarece scopul determină finalitatea acțiunii, imprimând direcția acesteia, și influențează în mod necesar periculozitatea ei obiectivă (Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. II, Editura Universul Juridic, 2018, p. 269). S-a apreciat că elementul circumstanțial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal se înscrie în categoria elementelor circumstanțiale personale obiectivabile, fiind necesar a stabili scopul urmărit prin mascare. Altfel spus, este necesar ca autorul să urmărească să își protejeze identitatea prin faptul că se maschează. Deci, trebuie să se mascheze în scopul săvârșirii furtului, fiind exprimate pe aceeași linie de gândire și opinii doctrinare în sensul că circumstanța în discuție este una personală de individualizare, iar nu o circumstanță reală (Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului, contra autorității, de corupție, de serviciu, de fals și contra ordinii și liniștii publice, Editura Universul Juridic, 2020, pag. 46). Legiuitorul nu a impus expres condiția scopului mascării, deoarece la momentul redactării normei nu a fost avută în vedere situația socială generată de pandemie, astfel încât se putea subînțelege că o persoană care procedează la sustragerea unui bun, mascată fiind, și-a ascuns fața tocmai pentru a comite furtul. Această interpretare este în acord cu rațiunea agravantei. Astfel, în doctrină s-a susținut că „făptuitorul urmărește să nu fie recunoscut și, pentru aceasta, recurge la mascare“ (Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Editura C.H. Beck, 2021, pag. 272). Prin urmare, mascarea denotă o acțiune pregătită. În aceeași ordine de idei a fost amintită și opinia exprimată în literatura de specialitate mai veche, stabilindu-se că prin mascare „autorul premeditează și concepe în mod profesional comiterea faptei“ (Tiberiu Medeanu, în Matei Basarab ș.a., Codul penal comentat, vol. II, Partea specială, Editura Hamangiu, 2008, pag. 385). Ca atare, s-a arătat că este esențial pentru reținerea acestei variante agravate a furtului ca făptuitorul să ia decizia premeditată de a se masca pentru a se proteja în timpul sustragerii bunului. Astfel, recurgerea la procedeul mascării imprimă faptei o periculozitate sporită, făptuitorul premeditând asupra modului în care va săvârși infracțiunea și luându-și astfel o serie de măsuri pentru a nu fi identificat. Așadar, deși norma legală în discuție nu distinge după intenția din spatele mascării, textul ar trebui interpretat teleologic, în sensul existenței unui scop implicit, scop care presupune ca autorul să se mascheze cu intenția de a înlesni sau ascunde săvârșirea furtului. ...