Decizia ÎCCJ nr. 4/2022 (HP)Punctul VIII

VIII. Opinia judecătorului-raportor Rezumând problema de drept supusă dezlegării, judecătorul-raportor, în esență, a reținut că portul măștii de protecție nu conferă de plano celui care o poartă calitatea de persoană mascată, fiind necesar ca masca de protecție, precum și modalitatea în care aceasta este purtată la momentul comiterii faptei să aibă aptitudinea de a îngreuna identificarea autorului, în caz contrar, varianta agravată nu va fi incidentă. Totodată, s-a reținut că interpretarea literală a normei care instituie varianta calificată a infracțiunii de furt relevă faptul că elementul circumstanțial prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal constituie o împrejurare obiectivă, a cărei realizare este independentă de poziția subiectivă a autorului în raport cu rezultatul acțiunii de mascare, iar interpretarea istorico-teleologică nu conferă substanță tezei potrivit căreia o astfel de cerință esențială ar fi implicită. În dezlegarea problemei de drept, judecătorul-raportor a reținut că divergența de opinii are ca izvor faptul că autorul, persoană mascată care comite un furt, prin portul măștii de protecție se conformează unei obligații legale. În acest context s-a reținut că îndeplinirea unei obligații legale nu înlătură elementul circumstanțial agravant, iar în lipsa unei prevederi exprese, a conferi acestei împrejurări o atare consecință ar însemna a adăuga cauzei justificative un efect pe care legea nu îl prevede. De altfel, dacă legiuitorul ar fi considerat că măsura instituită în scop de prevenție sanitară face ca sancționarea mai gravă a furtului comis de către o persoană mascată cu o mască de protecție să nu fie justificată în condițiile obligativității acesteia ar fi putut să confere împrejurării, cu caracter de excepție, un astfel de efect, prin chiar actul normativ care o instituie. ...