Decizia ÎCCJ nr. 77/2021 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al părților 36. Apelantul-reclamant A a apreciat că cererea de sesizare este admisibilă, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă. În acest sens a arătat că problemele de drept sunt formulate în legătură cu judecarea unei cauze aflate în curs de soluționare, Curtea de Apel Brașov fiind învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, sunt noi, asupra acestora nu a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu fac obiectului unui recurs în interesul legii și lămurirea chestiunilor de drept propuse este determinantă pentru soluționarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 2.321/62/2020, aflat în apel, pe rolul Curții de Apel Brașov. Raportat la cea din urmă condiție s-a arătat că ambele probleme de drept, cu privire la care a solicitat sesizarea instanței supreme, constituie motive de apel în cauză și au făcut obiectul analizei și discuțiilor și în fața primei instanțe. Referindu-se la problema competenței funcționale, a subliniat că dezlegarea pe care instanța supremă ar da-o acesteia ar produce efecte cu privire la hotărârea pe care Curtea de Apel Brașov ar pronunța-o în cauză față de critica din memoriul de apel relativă la anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Totodată, problema competenței materiale funcționale de soluționare a cauzelor de natura celei ce face obiectul prezentei cauze a fost soluționată în mod distinct atât la nivelul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Brașov, cât și la nivelul instanțelor naționale. Cât privește fondul litigiului și cea de-a doua problemă de drept sesizată, a arătat că, astfel cum rezultă atât din cererea de chemare în judecată și apărările pârâților, cât și din considerentele sentinței apelate, problema de drept care se dezbate este, în esență, cea privind modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. XI și următoarele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020. În opinia sa, din conținutul concret al prevederilor legale pe care și-a întemeiat demersul judiciar rezultă că acestea stabilesc două categorii de condiții ce se impun a fi îndeplinite de către angajator pentru a beneficia de facilitățile instituite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, anume condiții de formă și condiții de fond. Cu referire la condițiile de formă a arătat că sunt cele instituite de art. XII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 și se referă, în esență, la depunerea cererilor, declarațiilor, listelor în modalitățile, în formele și la termenele stabilite, acestea nefăcând obiect al problemelor de drept cu privire la care solicită a fi sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Relativ la condițiile de fond, stabilite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, ce trebuie să fie îndeplinite, în persoana angajatorului, în vederea suportării din bugetul asigurărilor pentru șomaj a sumelor de bani reprezentând indemnizațiile de șomaj tehnic ale angajaților, a susținut că acestea sunt strict și exclusiv următoarele: reducerea sau întreruperea temporară a activității angajatorului, total sau parțial, ca urmare a efectelor epidemiei de COVID-19 și suspendarea temporară a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul muncii. În acest sens a arătat că generalitatea formulării unui text de lege conduce la generalitatea aplicării lui, fără a se face distincții pe care textul de lege nu le prevede. De asemenea, a precizat că și fondul litigiului dedus judecății, întemeiat pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2020, a fost soluționat și interpretat distinct la nivelul instanțelor naționale, exemplificând în acest sens cu hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. 1.368/110/2020* al Tribunalului Bacău, în Dosarul nr. 2.322/108/2020 al Tribunalului Arad și în dosarele nr. 2.128/62/2020, 2.129/62/2020, 2.130/62/2020, 2.131/62/2020 și 2.237/62/2020 ale Tribunalului Brașov. ... 37. Intimatul-pârât D a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 are ca obiect de reglementare sprijinirea salariaților ai căror angajatori își reduc sau întrerup temporar activitatea total sau parțial, ca urmare a efectelor epidemiei de COVID-19, pe perioada stării de urgență decretate. Practic, prin actul normativ menționat Guvernul României a urmărit combaterea efectelor pandemiei, sub aspectul diminuării consecințelor economice directe/indirecte asupra angajaților firmelor (angajatorilor) afectate, a căror activitate se sistează pe perioada instituirii stării de urgență, rămânând fără venituri. Scopul acestuia a fost asigurarea sustenabilității plății veniturilor salariale în cazul angajatorilor care nu au capacitatea financiară de plată a salariilor propriilor angajați. Per a contrario, angajatorii care nu au de suferit, sub aspectul sursei lor de finanțare, nu sunt incluși în acest act normativ. Astfel, angajatorii cărora statul le asigură salariile din bugetul general consolidat nu pot afirma că sunt în imposibilitate de plată a salariilor, acestea fiind bugetate încă de la începutul anului. Fondul de salarii nefiind afectat, nu se poate pune în discuție plata indemnizației prevăzute de art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, în caz contrar fiind în situația finanțării concomitente a cheltuielilor cu salariile din două capitole bugetare ale aceluiași buget, ceea ce ar duce la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare. ... 38. Intimata-pârâtă B a susținut, în ceea ce privește chestiunea competenței materiale funcționale, că, la nivelul instanței de sesizare, această chestiune a fost tranșată prin Sentința nr. 3/CC/2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. 149/64/2021, ce a avut ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov - Secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.129/62/2020*, cerere similară cu cea din prezentul dosar, instanța stabilind competența materială procesuală de soluționare a cererii în favoarea Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov. De asemenea, a arătat că, în Dosarul Curții de Apel Brașov nr. 2.237/62/2020, prin Hotărârea nr. 770 din 17 iunie 2021 s-a admis apelul, s-au anulat hotărârile atacate și s-a trimis cauza Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov. Prin urmare, privitor la dosarele ce au ca obiect cererile formulate de către angajatori de acordare a indemnizației prevăzute de art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, competența materială procesuală este stabilită în favoarea Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 s-a susținut că, deși aceasta nu exclude în mod explicit de la aplicarea prevederilor sale instituțiile și serviciile publice, în aplicarea actului normativ trebuie avută în vedere intenția legiuitorului, motivele pentru care acesta a adoptat dispozițiile legale și scopul reglementărilor speciale. Actul normativ trebuie interpretat prin raportare la motivele care au stat la baza adoptării acestuia, care se regăsesc în preambulul său și în expunerea de motive, din care reiese că, în spiritul acestui act normativ, nu au fost avute în vedere instituțiile și serviciile publice, care au asigurat fondul de salarii de la buget. Cum măsurile de sprijin al angajatorilor au vizat evitarea riscului ca aceștia să intre în incapacitate de plată, din cauza reducerii ori încetării activității și, prin urmare, a obținerii unor venituri insuficiente achitării cheltuielilor, inclusiv a celor cu fondul de salarii, nu este nici în litera, nici în spiritul legii ca legiuitorul să fi avut în vedere și situația angajatorilor instituții și servicii publice care au asigurat fondul de salarii de la buget și în cazul cărora reducerea sau încetarea activității nu poate fi apreciată ca reprezentând o afectare în sens economic. Din interpretarea istorico-teleologică a actului normativ, în corelare și cu alte acte normative ce vizează același domeniu de reglementare, nu poate fi dedusă voința legiuitorului ca măsura de sprijin instituită prin art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 să fie acordată și în beneficiul instituțiilor și autorităților publice. A subliniat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, lipsind condiția dificultății problemei de drept supuse interpretării. În acest sens a arătat că a fost deja lămurită chestiunea privitoare la competența materială funcțională de soluționare a cererilor formulate de către angajatori, având ca obiect acordarea indemnizației prevăzute de art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, în sensul stabilirii acestei competențe în favoarea Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov. În privința chestiunii referitoare la îndreptățirea angajatorului instituție publică/serviciu public de a beneficia de plata, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, a indemnizației prevăzute de art. XI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, a susținut că în sectorul bugetar nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în acest act normativ, în condițiile în care angajatorii din acest sector nu se află în situația vizată de legiuitor prin adoptarea acestui act normativ, respectiv nu se află în situația de limitare sau întrerupere a activităților socioeconomice, cu efecte pe termen lung asupra angajaților, având în vedere că bugetul de venituri și cheltuieli al acestora este aprobat, bugetul de cheltuieli cu personalul fiind asigurat încă de la începutul anului. ... ...