Decizia ÎCCJ nr. 76/2021 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 51. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești relevante în materia ce face obiectul sesizării, precum și opinii teoretice ale magistraților, din analiza cărora s-a constatat existența a două orientări jurisprudențiale. ... 52. Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială, s-a reținut că prin sintagma „partea care pierde procesul“ și, respectiv, noțiunea de „proces“ se înțelege partea care pierde o etapă din fazele care alcătuiesc procesul civil. ... 53. În susținerea acestei opinii s-au avut în vedere dispozițiile art. 451-455 din Codul de procedură civilă, caracterul accesoriu al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, a cărei soartă depinde de soluția dată cererii principale din dosarul și etapa procesuală unde au fost generate. S-au mai avut în vedere și dezlegările date prin Decizia nr. 2 din 20 ianuarie 2020. ... 54. Totodată, s-a apreciat că fiecare etapă, fază sau ciclu procesual generează cheltuieli independente, proprii acelei fazei în care sunt efectuate, cum sunt taxele de timbru, onorariile de avocat, cheltuielile de transport și cazare, sumele cuvenite martorilor ori onorariile de expert în etapele de fond (primă instanță și/sau apel, când se administrează probe complexe), fără legătură cu etapa procesuală anterioară. ... 55. Cum toate aceste cheltuieli sunt imediate, aferente fiecărei faze sau etape procesuale, este firesc și just să se acorde părților posibilitatea recuperării lor în aceeași manieră în care sunt efectuate și în funcție de soluția pronunțată în respectiva etapă procesuală unde au fost efectuate, raportat la care se va fi stabilit și culpa procesuală. ... 56. Într-o altă orientare, s-a apreciat că prin sintagma „partea care pierde procesul“, respectiv prin noțiunea „procesul“, se înțelege partea care pierde ultima fază/etapă din ciclul procesual, reprezentată de apel și, eventual, recurs, sau chiar fond, în rejudecare, fără a prezenta relevanță soluția pronunțată în etapa procesuală anterioară. ... 57. Ca regulă, hotărârea primei instanțe nu este definitivă, astfel că aplicarea prevederilor art. 451-453 din Codul de procedură civilă are loc cu titlu provizoriu, prin raportare la soluția pronunțată. Hotărârea primei instanțe poate să rămână definitivă prin nedeclararea căii de atac ori prin respingerea căii de atac formulate de partea care a pierdut procesul în primă instanță. În asemenea ipoteze nu se ridică nicio dificultate de interpretare a sintagmelor menționate. ... 58. Dificultatea apare în ipoteza în care soluția pronunțată în calea de atac infirmă, chiar parțial, hotărârea primei instanțe. ... 59. Aceasta este una provizorie, iar prin infirmarea sa partea care câștigă procesul trebuie considerată partea care obține soluția favorabilă în calea de atac (ultima cale de atac prevăzută de lege). Chiar dacă cealaltă parte a câștigat în primă instanță, de exemplu, dacă instanța de apel a infirmat hotărârea primei instanțe, retroactiv, similar efectelor nulității, trebuie să considerăm că, de fapt, nu a câștigat niciodată. ... 60. Același raționament se aplică și în ipoteza în care instanța ierarhic superioară trimite cauza spre rejudecare, cu singura diferență că, în acest caz, partea care a câștigat procesul este partea care a obținut, prin parcurgerea celui de-al doilea ciclu procesual sau a celui de-al treilea, dacă este cazul, o soluție favorabilă definitivă. ... 61. Admiterea căii de atac și trimiterea cauzei spre rejudecare reprezintă o etapă intermediară, ce nu pune capăt procesului, astfel că în această etapă procesuală nu se pot acorda cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată efectuate în această etapă urmează a fi acordate în rejudecare, în funcție de soluția ce va fi pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, dacă este cazul. ... 62. Instanța se va pronunța asupra cheltuielilor de judecată atunci când hotărârea sa este susceptibilă de a tranșa diferendul părților dedus judecății prin cererea de chemare în judecată, întrucât doar în această situație se poate stabili cine a pierdut finalmente procesul și se poate avea în vedere ansamblul cheltuielilor de judecată efectuate de părți. Prin excepție, soluțiile de admitere a apelului/recursului și de trimitere a cauzei spre rejudecare ori spre judecare de către instanța competentă nu tranșează acest diferend, ci îl plasează altei instanțe spre soluționare, astfel încât, în aceste situații, instanța de control judiciar nu se va pronunța asupra cheltuielilor de judecată realizate strict în calea de atac admisă cu consecința trimiterii cauzei la o altă instanță. Altminteri, soluția asupra acestor cheltuieli nu ar mai putea fi pusă în contextul ansamblului procesului și ar fi desprinsă de ideea de culpă procesuală în ansamblul demersului juridic. Aceasta nu înseamnă că atari cheltuieli, realizate în calea de atac admisă cu consecința trimiterii cauzei la instanța inferioară în grad, nu vor putea fi recuperate de partea care le-a avansat, dar asupra lor se va pronunța instanța la care a fost trimisă cauza spre soluționare, ele fiind aferente cursului judecății ce a dus pentru prima oară la o soluție validă din punct de vedere procedural. ... 63. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. ... ...