Decizia ÎCCJ nr. 67/2021 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Bacău a fost învestită cu soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria T.N. și inculpatul S.I., împotriva Sentinței penale nr. 242 din 23 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria T. N. în Dosarul nr. 473/321/2020. Prin Sentința penală nr. 242 din 23 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria T. N., s-a dispus: În baza art. 194 alin. (1) lit. a) și e) din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. S-a constatat că infracțiunea de vătămare corporală pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 luni prin prezenta sentință este concurentă cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului S.I. prin Sentința penală nr. 233 din 1 noiembrie 2019 a Judecătoriei T. N., definitivă la data de 17 septembrie 2020 prin Decizia penală nr. 768/2020 a Curții de Apel Bacău. În baza art. 97 alin. (1) din Codul penal a fost anulată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 233 din 1 noiembrie 2019 a Judecătoriei T. N., definitivă la data de 17 septembrie 2020 prin Decizia penală nr. 768/2020 a Curții de Apel Bacău. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 233 din 1 noiembrie 2019 a Judecătoriei T. N., definitivă la data de 17 septembrie 2020 prin Decizia penală nr. 768/2020 a Curții de Apel Bacău, și pedeapsa închisorii de 2 ani și 2 luni aplicată prin prezenta sentință și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În baza art. 91 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere și în baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani. Inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de suspendare să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din Codul penal și i s-a impus obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, fiind dispusă, totodată, obligarea sa la prestarea unei munci în folosul comunității. În baza art. 194 alin. (1) lit. a) și e) din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul U.R.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 91 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere și în baza art. 92 din Codul penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care curge de la data rămânerii definitive a primei sentințe de condamnare. Inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de suspendare să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) din Codul penal și i s-a impus obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, fiind dispusă, totodată, obligarea sa la prestarea unei munci în folosul comunității. În baza art. 72 din Codul penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului S.I. reținerea pentru 24 de ore, durata arestului preventiv începând cu data de 20 ianuarie 2020 până la data de 15 aprilie 2020 și durata arestului la domiciliu începând cu data de 15 aprilie 2020 până la data de 15 mai 2020. A fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar începând cu data pronunțării prezentei sentințe. Referitor la inculpatul U.R.I. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea pentru 24 de ore, începând cu data de 29 octombrie 2019, ora 02.30, și până la data de 30 octombrie 2019, ora 02.30. S-a luat act că persoana vătămată B. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva Sentinței penale nr. 242 din 23 noiembrie 2020 pronunțate de Judecătoria T. N. au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria T. N. și inculpatul S. I. Parchetul de pe lângă Judecătoria T. N. a criticat sentința apelată și încheierea de ședință din 10 decembrie 2020 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și a încheierii din data de 10 decembrie 2020 și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. În esență, în motivele de apel ale parchetului, cu referire la inculpatul S.I. s-a susținut că prin sentința penală apelată a fost stabilit un termen de supraveghere de 4 ani referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare (rezultată în urma anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 233 din 1.11.2019 a Judecătoriei T. N., definitivă la data de 17 septembrie 2020 prin Decizia penală nr. 768/2020 a Curții de Apel Bacău, și a contopirii cu pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, dispusă în cauză), fără a se menționa data de la care începe să curgă acest termen, respectiv 17 septembrie 2020, dată la care a rămas definitivă Sentința penală nr. 233 din 1 noiembrie 2019 a Judecătoriei T. N. Ulterior, prin Încheierea din data de 10 decembrie 2020, în baza art. 279 din Codul de procedură penală a fost înlăturată omisiunea materială strecurată în dispozitivul sentinței penale apelate, în sensul că termenul de supraveghere de 4 ani începe să curgă de la data 17 septembrie 2020, dată la care a rămas definitivă Sentința penală nr. 233 din 1 noiembrie 2019 a Judecătoriei T. N. Criticând această dispoziție, parchetul a susținut că omisiunea pronunțării cu privire la momentul de la care se calculează termenul de supraveghere de 4 ani, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, nu reprezintă vreo eroare materială evidentă, în sensul art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, sau vreo omisiune vădită, în sensul art. 279 din Codul de procedură penală, ci un aspect de nelegalitate. Totodată, sentința penală a fost criticată sub aspectul nelegalității dispoziției referitoare la deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului S.I. a duratei reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, în opinia parchetului fiind dedusă o perioadă mai mare decât cea efectiv executată de inculpat. ...