Decizia CCR nr. 259/2012Paragraful 51

În privinţa pretinsei încălcări a art. 137-139 din Constituţie, Curtea reţine că art. 137, art. 138 alin. (1) -(4) şi art. 139 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, ipoteza lor normativă fiind una distinctă de problemele ridicate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte însă art. 138 alin. (5) din Constituţie, se constată că, deşi la momentul aprobării Legii bugetului de stat pe anul 2010 nr. 11/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 şi 60 bis din 27 ianuarie 2010, sursa de finanţare a cheltuielilor de personal era prevăzută, legiuitorul a înţeles să reducă aceste cheltuieli. O atare situaţie se explică prin faptul că sumele prevăzute în buget sunt prognozate, ele urmând a fi executate pe măsura realizării încasărilor şi, corespunzător, efectuării cheltuielilor prevăzute. De aceea legiuitorul, în funcţie de condiţiile economico-financiare apărute în cursul anului, deci pe parcursul execuţiei bugetare, are posibilitatea rectificării atât pozitive, cât şi negative a bugetului de stat, fapt ceea ce, în mod indirect, s-a şi realizat prin Legea nr. 118/2010, lege care a redus cheltuielile bugetare de la capitolul cheltuieli de personal.