Decizia ÎCCJ nr. 51/2021 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de instanțe În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanțelor de judecată s-a evidențiat opinia potrivit căreia legiuitorul nu a putut avea în niciun caz în vedere ipoteza caracterului nedeterminat al consimțământului victimei, astfel încât manifestarea acceptului pentru fotografiere etc. să includă ab initio și un consimțământ pentru o eventuală ulterioară divulgare, difuzare, prezentare sau transmitere de către orice persoană în posesia căreia ar ajunge la un moment dat acele sunete, convorbiri sau imagini. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că acțiunile de la alin. (2) al art. 226 din Codul penal au un caracter intruziv incomparabil mai grav în viața privată a victimei decât cele incriminate la alin. (1) , astfel încât este dificil de prezumat caracterul absolut și general al acelui consimțământ inițial. S-a precizat că tipicitatea infracțiunii de violare a vieții private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. (2) din Codul penal nu este condiționată de deținerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private. Astfel, s-a arătat că cerința elementului material este îndeplinită dacă divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea s-a realizat fără drept. În acest sens, prin adresele de răspuns, au opinat: curțile de apel București - Secția I penală (în opinie majoritară), Pitești, Ploiești, Galați, Oradea, Timișoara, tribunalele: Arad, Caraș-Severin, Timiș (în opinie majoritară), Vaslui, judecătoriile: Alexandria, Bolintin-Vale, Buftea, Giurgiu, Vaslui, Roșiori de Vede, Rupea, Slobozia, Videle și Zimnicea. Au fost indicate hotărâri în care s-a reținut că existența consimțământului la înregistrarea discuției nu implică și existența consimțământului la distribuirea sau difuzarea acesteia; nu există acceptul pentru postarea în mediul online, fără nicio restricție, a înregistrării video: Decizia nr. 680 din 23.01.2020 și Decizia nr. 291 din 31.03.2017 ale Curții de Apel Brașov - Secția penală; Sentința penală nr. 17 din 24 iunie 2020 a Judecătoriei Întorsura Buzăului; Sentința penală nr. 2.386 din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Brașov - Secția penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234 din 3 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov - Secția penală, în Dosarul nr. 9.754/197/2019; Sentința penală nr. 1.576 din 27 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în Dosarul nr. 4.979/302/2017; Sentința penală nr. 589 din 21.10.2019 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în Dosarul nr. 11.136/303/2019. Într-o altă opinie s-a arătat că tipicitatea infracțiunii de violare a vieții private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. (2) din Codul penal este condiționată de deținerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private. Astfel, alin. (2) al art. 226 din Codul penal impune ca acțiunile de divulgare, difuzare, prezentare sau transmitere a sunetelor, convorbirilor sau imaginilor prevăzute în alin. (1) să se realizeze fără drept, existând o dublă condiționare sub același aspect în privința modalității de obținere a acestora, prin referirea la alin. (1) al aceluiași articol, ce implică o prealabilă intrare în posesia imaginilor/sunetelor în absența consimțământului victimei. În acest sens au opinat: Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și judecătoriile: Buftea, Iași și Huși. S-au invocat: Decizia penală nr. 303/A din 6.03.2018 pronunțată în Dosarul nr. 16.679/4/2017 și Decizia penală nr. 1.103/A din 19.09.2018 pronunțată în Dosarul nr. 16.822/302/2017 ale Curții de Apel București - Secția a II-a penală. Într-o altă opinie s-a arătat că, în ipoteza în care persoana care a adus atingere vieții private în vreuna dintre modalitățile prevăzute de art. 226 alin. (1) din Codul penal, adică divulgă, difuzează, transmite imaginile sau convorbirile unui terț sau către public, se va reține un concurs real de infracțiuni. În acest sens au opinat: judecătoriile Fetești și Turnu Măgurele. Într-o altă opinie s-a arătat că pentru existența infracțiunii este esențial ca fapta să se săvârșească fără drept, condiție îndeplinită atunci când nu poate fi invocată vreo cauză justificativă generală sau specială. În acest sens a opinat Judecătoria Timișoara (în opinie majoritară). ...