Decizia ÎCCJ nr. 49/2021 (HP)Punctul VIII

VIII. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, raportat la art. 473 alin. (5) din același cod, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Titu Maiorescu“ din București, prin profesor universitar doctor Alexandru Boroi, profesor universitar doctor Constantin Sima, conferențiar universitar doctor Andreea Simona Uzlău, lector universitar doctor Bogdan Vîrjan și lector universitar doctor Teodor Manea, a opinat în sensul că desființarea sentinței penale anterioare de condamnare, în temeiul art. 37 din Codul penal, se impune a fi făcută în integralitatea sa, cu privire la aceeași persoană și același obiect al cauzei, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă; termenul de supraveghere curge de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare, desființată în temeiul art. 37 din Codul penal; munca în folosul comunității și orice alte obligații stabilite în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea anterioară, care se desființează, se deduc din eventualele obligații de aceeași natură. Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, prin conferențiar universitar doctor Laura Maria Stănilă, verificând sesizarea, în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate. Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prin profesor doctor Florin Streteanu și asistent doctor Lucian Criste, a opinat în sensul că: În soluționarea primei probleme de drept s-a apreciat că recalcularea pedepsei potrivit art. 37 din Codul penal se poate face numai în procedura prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Așa fiind, aplicarea art. 37 din Codul penal are ca efect o desființare atipică, pe latură penală și civilă, a hotărârii anterioare de condamnare pentru o parte din actele materiale ce intră în cuprinsul infracțiunii continuate, desființare în urma căreia hotărârea anterioară își păstrează autoritatea de lucru judecat în privința respectivelor acte. În legătură cu a doua problemă de drept s-a arătat că, în aplicarea art. 37 din Codul penal, termenul de supraveghere stabilit potrivit art. 92 din Codul penal se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare care este desființată. Cu privire la cea de-a treia problemă de drept s-a menționat că obligația referitoare la munca în folosul comunității, stabilită potrivit art. 93 alin. (3) din Codul penal prin hotărârea anterioară care se desființează, se deduce dintr-o eventuală obligație de aceeași natură stabilită în cauza în care se judecă infracțiunea în integralitatea sa. ...