Decizia ÎCCJ nr. 67/2022 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării, singurul punct de vedere fiind transmis de către Facultatea de Drept a Universității din București. Facultatea de Drept a Universității din București a opinat în sensul că sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri de dezlegare a unor chestiuni de drept trebuie respinsă ca inadmisibilă, iar în subsidiar, în situația în care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va considera ca fiind admisibile sesizările, a apreciat că normele care reglementează întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept material/substanțial, iar în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale este aplicabil principiul legii penale mai favorabile, art. 155 alin. (1) din Codul penal în forma existentă între Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 și intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal reprezentând lege penală mai favorabilă aplicabilă în condițiile art. 5 din Codul penal. S-a arătat, în esență, că prescripția răspunderii penale a fost calificată ca fiind o instituție de drept material/substanțial atât de Curtea Constituțională, cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că nu există motive pentru a se schimba această perspectivă asupra instituției prescripției răspunderii penale. Într-adevăr, împlinirea unui termen de prescripție va avea efecte și în plan procesual, de exemplu, imposibilitatea efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect, potrivit art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, sau a punerii în mișcare a acțiunii penale, potrivit art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală, însă aceste efecte sunt numai unele derivate din efectul principal, acesta fiind unul de drept substanțial, respectiv dispariția dreptului statului de a urmări și obține tragerea la răspundere penală a unei persoane. Așadar, în contextul reglementării unei instituții de drept material/substanțial, întreruperea apare ca un incident care face să curgă un nou termen de prescripție, termen reglementat prin norme de drept material/substanțial și termen care, la împlinirea sa, va produce efecte de drept material/substanțial. Premisele sunt evidente în sensul calificării normelor care reglementează modalitatea în care în cursul prescripției se întrerupe ca fiind tot norme de drept material/substanțial. Cu privire la aplicabilitatea principiului legii penale mai favorabile, respectiv retroactivitatea fondului legislativ existent în perioada 26.06.2018-30.05.2022, s-a susținut, în esență, că în Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013), după ce stabilește apartenența instituției prescripției la dreptul material, Curtea Constituțională mai face următoarele precizări: „Prin urmare, este de observat că, dat fiind caracterul de normă de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispoziții tranzitorii, întrucât, în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituție reflectat în art. 13 din Codul penal, legislația prevede soluția de urmat în cazul conflictului de legi. Astfel, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal, «În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.» De asemenea, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constituțională a statuat că «determinarea caracterului „mai favorabil“ are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.» [...] Totodată, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, «Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile». Prin urmare, Legea fundamentală a statuat că, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivând, fie ultraactivând.“ S-a mai arătat că aplicabilitatea principiului legii penale mai favorabile în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale este susținută atât de literatura de specialitate, cât și de jurisprudența mai veche și s-a apreciat că în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale este aplicabil principiul legii penale mai favorabile. În concret, art. 155 alin. (1) din Codul penal în forma existentă între Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 și intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal reprezintă lege penală mai favorabilă aplicabilă în condițiile art. 5 din Codul penal. ...