Decizia ÎCCJ nr. 51/2022 (HP)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. VI.1. Facultatea de Drept a Universității „Titu Maiorescu“ - catedra de Drept penal, în punctul de vedere formulat, a susținut că pronunțarea Deciziei nr. 242/2021 a Curții Constituționale nu poate provoca o reevaluare a hotărârilor judecătorești prin care sa dispus măsura liberării condiționate a persoanelor condamnate cu luarea în calcul a zilelor considerate executate ca măsură compensatorie, potrivit art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Totodată, s-a susținut că în urma anulării liberării condiționate din pedeapsa aplicată pentru infracțiunile concurente conform dispozițiilor art. 40 raportat la art. 38 din Codul penal se scad perioada executată efectiv de condamnat, precum și zilele considerate executate ca măsură compensatorie, avute în vedere la pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus inițial liberarea condiționată. În esență, în punctul de vedere exprimat s-a arătat că din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 242 din 8 aprilie 2021 rezultă că acestea nu privesc ipoteza ce face obiectul actualei sesizări cu dezlegarea unei chestiuni de drept, aceasta din urmă referindu-se la situația juridică a persoanelor condamnate care au beneficiat de dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 în urma admiterii cererilor de liberare condiționată prin hotărâri judecătorești definitive. În fapt, Curtea Constituțională, prin decizia amintită, a constatat neconstituțională interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care aceasta extindea cadrul de aplicare a dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 de la persoanele private de libertate, aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul formulării cererii de liberare condiționată, la persoanele deja liberate condiționat la momentul intrării în vigoare a legii. Față de cele de mai sus s-a concluzionat că premisa ce face obiectul cauzei în care se pune în discuție dezlegarea chestiunii de drept nu a ridicat probleme de neconstituționalitate, încadrându-se în forma tip de reglementare avută în vedere de legiuitor la momentul legiferării. Totodată, s-a susținut că intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017, ce a avut ca rezultat calcularea fracțiilor de pedeapsă ce trebuie obligatoriu executate, inclusiv prin aplicarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, nu a anulat obligativitatea îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de art. 99 și art. 100 din Codul penal, liberarea condiționată rămânând în continuare un beneficiu, nu un drept. Or, atât timp cât o instanță de judecată a analizat toate aceste condiții specifice și a pronunțat o soluție de liberare condiționată, rămasă definitivă, această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, Decizia Curții Constituționale nr. 242/2021 neafectând în vreun fel acest statut juridic. Indiferent de condamnările viitoare ale persoanei în cauză/anularea ulterioară a liberării condiționate, nu se mai poate pune în discuție o reevaluare a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus măsura liberării condiționate cu luarea în calcul a zilelor considerate executate ca măsură compensatorie, întrucât aceasta ar însemna o încălcare a principiului stabilității/securității raporturilor juridice. În ceea ce privește perioada ce urmează a fi dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată conform dispozițiilor art. 40 raportat la art. 38 din Codul penal, în urma anulării liberării condiționate potrivit art. 105 din Codul penal, s-a susținut că trebuie avute în vedere următoarele considerente: În Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie penală a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) și (5) din Codul penal, prin pedeapsa „executată sau considerată ca executată“, ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 și a apreciat că în categoria pedepselor considerate ca executate se încadrează și zilele compensatorii aferente pedepsei executate în condiții necorespunzătoare în regim de detenție. Instanța supremă a mai arătat că, fiind vorba despre zile considerate ca executate, acestea se vor adăuga perioadei executate efectiv de condamnat, cu consecința reducerii sau chiar înlăturării restului rămas neexecutat din pedeapsa aplicată. Prin aceeași decizie s-a reținut că, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în perioada liberării condiționate, revocarea liberării condiționate și executarea restului de pedeapsă presupune recalcularea perioadei executate efectiv prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate ca măsură compensatorie pentru condițiile de detenție necorespunzătoare. În speță s-a susținut că aceleași considerente sunt aplicabile și în cazul anulării liberării condiționate, acestea nefiind afectate de viciile de constituționalitate evidențiate în Decizia nr. 242/2021 a Curții Constituționale. În susținerea acestei opinii s-a arătat că trebuie observat și regimul diferențiat de reglementare pentru care a optat legiuitorul în cazul zilelor considerate a fi executate ca măsură compensatorie, reglementate în cap. IV din Legea nr. 254/2013, destinat Condițiilor de detenție, față de zilele câștigate în urma muncii prestate și/sau a instruirii și formării profesionale, reglementate în capitolul VIII din aceeași lege, destinat Liberării condiționate. Mai mult decât atât, în privința situațiilor prevăzute la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul a optat pentru o formulare ce reflectă limitarea beneficiului acordat persoanelor condamnate strict la liberarea condiționată, respectiv „Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate“. Spre deosebire de această reglementare limitativă, în cazul art. 55^1 alin. (1) legiuitorul folosește un text de natură să reflecte efecte juridice care depășesc instituția liberării condiționate, respectiv „La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere (…), ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare,(…), se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată“. Astfel, din interpretarea prin comparație a textelor avute în vedere s-a susținut că, dacă în cazul situațiilor de la art. 96 beneficiul este avut în vedere strict pentru calculul fracției de pedeapsă ce poate fi avută în vedere pentru liberarea condiționată, în cazul art. 55^1, legiuitorul acordă zilelor câștigate în urma executării pedepsei în condiții necorespunzătoare un statut similar cu cel al pedepsei executate efectiv, cu consecința subsecventă a unor efecte juridice echivalente. Un asemenea regim diferențiat se reflectă inclusiv în faptul că, spre deosebire de celelalte situații prevăzute de art. 96 din Legea nr. 254/2013, beneficiul compensatoriu prevăzut la art. 55^1 se aplică și persoanelor condamnate la detențiunea pe viață (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 620 din 22 septembrie 2020). Aceeași diferență rezultă și din Ordinul ministrului justiției nr. 2.188/C/2022 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind evidența nominală și statistică a persoanelor private de libertate determinată de primire, punerea în executare a pedepselor și măsurilor privative de libertate, stabilirea și schimbarea regimului de executare, punerea în libertate și comunicarea actelor de procedură. Astfel, potrivit art. 22 alin. (4) din actul normativ menționat „Durata reținerii, a arestării preventive, a arestului la domiciliu și alte perioade deduse din durata pedepsei, potrivit legii, și partea din pedeapsă executată sau considerată ca executată anterior, așa cum se menționează în mandatul de executare a pedepsei privative de libertate și în hotărârea definitivă de condamnare, precum și zilele considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru executarea măsurii arestării preventive, pedepsei sau măsurii educative în condiții necorespunzătoare, se scad din durata pedepsei închisorii ori a detențiunii pe viață“. ... ...