Decizia ÎCCJ nr. 22/2019 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ a opinat în sensul că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt aplicabile și în cazul unei pedepse executate la termen, pentru care nu a fost dispusă liberarea condiționată. În susținerea opiniei s-a precizat că au fost avute în vedere următoarele considerente: 1. Instanța de trimitere sesizează instanța supremă cu o chestiune de drept care putea fi soluționată prin intermediul Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. La acel moment, instanța supremă a analizat doar chestiunea care privea fondul cauzei, și anume ipoteza unei pedepse din a cărei executare se dispusese liberarea condiționată. Atât din considerentele sesizării instanței de trimitere la acel moment, cât și din opiniile exprimate reiese însă răspunsul pentru prezenta problemă de drept. ... 2. S-a precizat că opinia exprimată de colectivul de drept penal al facultății în contextul Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a încercat să răspundă mai multor ipoteze decât cele care priveau strict situația de fapt din speța dedusă judecății în fața instanței de trimitere. La acel moment s-a urmărit a se clarifica natura juridică a „recursului compensatoriu“ și efectele produse în raport cu alte instituții (liberare condiționată, reabilitare), respectiv pentru a stabili forma de pluralitate de infracțiuni incidentă, în funcție de momentul comiterii celei de-a doua infracțiuni. ... 3. Fără a relua toate ipotezele acolo imaginate, s-a precizat că au fost tratate situațiile în care la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor legale menționate: persoana se află în executarea pedepsei în sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor; persoana era deja liberată condiționat, nefiind încă împlinit termenul de supraveghere al liberării condiționate; era deja împlinit termenul liberării condiționate sau pedeapsa era deja executată. ... 4. S-a observat că teza finală a ultimei ipoteze imaginate corespunde actualei întrebări a instanței de trimitere (cu corectivul că instanța o leagă de unele consecințe privind pedeapsa de dedus în contextul - explicitat mai mult decât echivoc în încheierea prin care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție - al unei pedepse actualmente aflate în curs de executare). Revenind la ipoteza abstractă, s-a precizat că atât în cazul în care termenul liberării condiționate era deja împlinit la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții legale, cât și în situația în care pedeapsa era deja integral executată (la termen, fără a se fi dispus liberarea), se vor aplica, fără discuție, prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. ... 5. Trecând de dispozițiile Legii nr. 169/2017 care indică, în mod clar, domeniul de aplicare al dispoziției analizate (nerestrângându-l în vreun fel), soluția este firească și în considerarea naturii juridice a normei în discuție, fără doar și poate una de drept substanțial. ... Prin urmare, sub rezerva condițiilor cumulative prevăzute de Legea nr. 169/2017, efectul reducerii pedepsei se va aplica obligatoriu în toate ipotezele prevăzute de acest normativ, inclusiv atunci când pedeapsa era integral executată în penitenciar la momentul intrării în vigoare a legii noi, producând efecte în raport cu alte instituții juridice (reabilitarea este exemplul cel mai ușor de văzut, în condițiile în care nu au fost comise și alte infracțiuni, iar pentru spețe ca cea care a generat întrebarea preliminară, problema eventualei deduceri din pedeapsa finală de executat, în condițiile existenței altor pedepse executabile). Pentru toate aceste considerente, Colectivul de drept penal al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca a apreciat că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt aplicabile și în cazul unei pedepse executate la termen, fără a fi dispusă liberarea condiționată, producându-se efecte în raport cu alte instituții juridice. Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept, Centrul de cercetări în Științe penale a transmis opinia juridică în sensul că solicitarea de dezlegare a unei chestiuni de drept formulate de Tribunalul Brăila este inadmisibilă, susținând, în esență, că deducerea celor 6 zile considerate ca executate suplimentar prin aplicarea recursului compensatoriu nu se poate realiza în cauză, nefiind posibilă în condiții de legalitate, astfel că persoana condamnată nu poate avea vreun beneficiu în privința reducerii pedepsei pe care o execută efectiv, cel mult ar putea obține o compensație bănească. Mai mult, s-a apreciat că practic prin prezenta solicitare de dezlegare a chestiunii de drept se tinde la obținerea unei soluționări în fond a cauzei, fapt inadmisibil. Astfel, s-a susținut că Tribunalul Brăila a dispus, prin încheierea din 2 iulie 2019, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept enunțată mai sus. S-a apreciat că prima condiție este îndeplinită, cauza aflându-se în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Tribunalului Brăila, învestit cu soluționarea conflictului de drept penal în ultimă instanță. Cea de-a doua condiție, enunțată de art. 475 din Codul de procedură penală, este îndeplinită doar parțial, întrucât chestiunea de drept cu a cărei analiză a fost sesizată instanța supremă nu a primit o rezolvare tranșantă printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea instrument de unificare a practicii judiciare aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, deciziile anterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție referindu-se la alte aspecte în legătură cu interpretarea art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, însă conținând în considerente indicii importante referitoare la chestiunea supusă interpretării. S-a făcut referire la Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 30 mai 2019, Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 19 noiembrie 2018, și Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018. S-a menționat că din considerentele celor trei decizii indicate mai sus se poate desprinde, indubitabil, răspunsul la chestiunea ce face obiectul interpretării în corelație cu obiectul cauzei ce a dus la interpelarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pe calea cererii de dezlegare a unei chestiuni de drept. Referitor la cea de-a treia condiție, respectiv existența relației de dependență între dezlegarea pretinsei chestiuni de drept și soluționarea pe fond a cauzei, s-a menționat că nu este îndeplinită. Astfel, prin formularea unei contestații la executare la Judecătoria Brăila, condamnatul aflat în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată, comisă în data de 7.02.2018, a solicitat inițial înlocuirea a 6 zile de închisoare, pe care le aprecia ca fiind executate suplimentar, prin aplicarea art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, dintr-o pedeapsă anterioară de 4 ani și 2 luni închisoare cu o sumă de bani. Ulterior, condamnatul a revenit, solicitând doar aplicarea recursului compensatoriu și deducerea celor 6 zile de închisoare considerate executate din pedeapsa pe care o execută la momentul formulării contestației. Contestația sa a fost respinsă, astfel că a formulat contestație la Tribunalul Brăila. S-a precizat că importante sunt următoarele elemente: condamnatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare, pentru care a solicitat aplicarea recursului compensatoriu; momentul în care s-a comis infracțiunea pentru care instanța a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni în a cărei executare efectivă se află condamnatul este după împlinirea termenului de supraveghere al liberării condiționate (7.02.2018), calculat fără aplicarea recursului compensatoriu; noua infracțiune de furt calificat în formă continuată s-a comis în stare de recidivă postexecutorie, fapt subliniat de Tribunalul Brăila (pagina a treia a încheierii din 2 iulie 2019); aplicarea recursului compensatoriu cu referire la pedeapsa deja executată nu îi aduce niciun beneficiu condamnatului, neputând să recalifice starea de recidivă din postexecutorie în postcondamnatorie deoarece pedeapsa s-a considerat ca executată prin împlinirea termenului de supraveghere al liberării condiționate, fără scăderea celor 6 zile considerate ca executate suplimentar, infracțiunea nouă (furtul) fiind comisă după acest moment; nu se poate deduce o pedeapsă/o parte de pedeapsă/măsură preventivă privativă de libertate în condițiile art. 72 din Codul penal decât dacă condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive [art. 72 alin. (1) teza a II-a din Codul penal]; nu se poate recalcula pedeapsa ce se execută prin deducerea pedepsei executate deja decât în situațiile prevăzute de art. 40 din Codul penal (descoperirea ulterioară a unei infracțiuni concurente) - inaplicabil în cauză - sau art. 43 alin. (6) din Codul penal (descoperirea ulterioară a stării de recidivă) - care, de asemenea, nu este incident în speța supusă judecății. ...