Decizia ÎCCJ nr. 22/2019 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanțelor de judecată s-au evidențiat două opinii: Prima opinie, în sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, referitoare la compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare a persoanelor private de libertate, la calcularea pedepsei efectiv executate nu se are în vedere și pedeapsa executată la termen, anterior faptei care se execută la acest moment și în privința căreia nu au fost aplicabile dispozițiile legale referitoare la instituția liberării condiționate, a fost susținută de Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Galați (opinia majoritară), Judecătoria Brăila, Judecătoria Galați, Judecătoria Tecuci, Tribunalul Brașov, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Tulcea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Timișoara, Judecătoria Lugoj, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel București, Tribunalul București și judecătoriile din circumscripția acestuia, Tribunalul Călărași, Judecătoria Roșiori de Vede, Tribunalul Ialomița, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Zimnicea, Curtea de Apel Alba Iulia și Judecătoria Baia Mare. În esență, s-a susținut că nu există un temei legal astfel încât sintagma „pedeapsa executată efectiv“ să fie interpretată în sensul că se referă și la alte perioade executate anterior și distincte de pedeapsa care se execută. În raport cu Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dispozițiile art. 43 alin. (1) din Codul penal sunt incidente numai în ipoteza stării de recidivă postcondamnatorie, iar nu și stării de recidivă postexecutorie. De asemenea s-a menționat că, în condițiile în care o pedeapsă a fost executată la termen anterior pedepsei ce se execută la acest moment, la calcularea pedepsei efectiv executate nu pot fi avute în vedere zilele câștigate potrivit recursului compensatoriu din pedeapsa executată anterior, pentru aceasta condamnatul având, în compensare, posibilitatea acordării de despăgubiri civile. S-a mai susținut că persoana privată de libertate în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie nu se află în executarea pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală de condamnare care constituie prim termen al recidivei. De asemenea nu există niciun temei legal în baza căruia (parte din) aceeași pedeapsă executată să fie computată sau adăugată la pedeapsă pe care o execută în prezent. În raport cu acestea, constatarea împrejurării că executarea pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală de condamnare, care constituie primul termen al recidivei, a avut loc în condiții necorespunzătoare, pentru care i s-ar putea considera ca fiind executate suplimentar un număr de zile, începând cu 24 iulie 2012, potrivit dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, nu poate avea nicio consecință în privința pedepsei pe care o execută în prezent persoana privată de libertate. Astfel, în absența unui temei legal, persoanele liberate condiționat anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu pot fi excluse din sfera de aplicare a dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013, în ipoteza în care sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (2) din Codul penal, privitoare la revocarea liberării condiționate. Totodată, evoluția procesului legislativ care a condus la adoptarea Legii nr. 169/2017 relevă, cu claritate, voința legiuitorului de a nu limita aplicarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 și de a nu limita acordarea măsurii compensatorii la instituția liberării condiționate, aplicabilă ulterior intrării în vigoare a legii menționate. A doua opinie conturată, în sensul că dispozițiile art. 55^1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 sunt aplicabile și în situația în care se are în vedere o pedeapsă executată la termen, anterior pedepsei în execuție, pentru care nu au fost aplicabile dispozițiile referitoare la liberarea condiționată, a fost susținută de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Tribunalul Covasna, Judecătoria Măcin, Tribunalul Timiș, Tribunalul Arad, Judecătoria Oltenița, Tribunalul Teleorman și Judecătoria Alexandria. În argumentarea opiniei s-a susținut că în situația în care nu ar fi aplicabilă s-ar crea o situație discriminatorie pentru persoanele care s-au aflat în detenție în condiții necorespunzătoare începând cu 24.07.2012, însă în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu se mai aflau în penitenciar, față de persoanele aflate la această dată în locul de detenție, cărora li s-au calculat zilele câștigate ca urmare a acestor condiții. De altfel, s-a mai susținut că norma legală în discuție nu face nicio distincție dacă sintagma „pedeapsa executată efectiv“ se referă doar la cea în execuție sau și la alte perioade anterior executate, distincte de pedeapsa care se execută. Tribunalul Ilfov a conturat două puncte de vedere: într-o opinie, împărtășită de magistrații Secției penale a Tribunalului Ilfov și de magistrații Judecătoriei Cornetu, s-a apreciat că în aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, la calcularea pedepsei efectiv executate nu se poate avea în vedere și o pedeapsă executată la termen anterior pedepsei care se execută la acest moment și în privința căreia nu au fost aplicabile dispozițiile legale referitoare la instituția liberării condiționate; într-o altă opinie, împărtășită de magistrații Judecătoriei Buftea, s-a apreciat că dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 sunt aplicabile și în cazul în care la calcularea pedepsei efectiv executate se are în vedere și o pedeapsă executată în termen anterior pedepsei care se execută la acest moment și în privința căreia nu au fost aplicabile dispozițiile legale referitoare la instituția liberării condiționate, întrucât în norma legală în discuție nu se face nicio distincție cu privire la pedeapsa executată efectiv. La nivelul Secției penale a Tribunalului Giurgiu și instanțelor arondate, respectiv Judecătoria Giurgiu și Judecătoria Bolintin-Vale, opinia majoritară a fost în sensul respingerii solicitării deținuților de aplicare a măsurii recursului compensatoriu cu privire la o pedeapsă anterioară, executată la termen. Curtea de Apel Constanța a menționat că nu există jurisprudență cu privire la problema de drept supusă dezbaterii, opiniile exprimate în cadrul secției, pe de o parte, fiind că la calcularea pedepsei efectiv executate se are în vedere și o pedeapsă executată la termen anterior pedepsei ce se execută în acest moment, iar, pe de altă pare, că nu se aplică aceste dispoziții. De asemenea Judecătoria Medgidia a conturat două opinii, majoritară, în sensul că nu se aplică recursul compensatoriu, și opinia minoritară, în sensul aplicării recursului compensatoriu. Au comunicat că nu au fost identificate hotărâri judecătorești relevante cu privire la problema de drept suspusă dezbaterii Judecătoria Făgăraș, Judecătoria Rupea, Judecătoria Zărnești, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Întorsura Buzăului, Tribunalul Constanța, Judecătoria Constanța, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Hârșova, Judecătoria Babadag, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Huedin, Tribunalul Maramureș și judecătoriile arondate și Tribunalul Sălaj și judecătoriile arondate. Au mai fost transmise puncte de vedere de către Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Craiova cu opinia majoritară, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Bihor, Judecătoria Oradea, în sensul că nu se are în vedere și pedeapsa executată la acest termen, Curtea de Apel Târgu Mureș, în sensul că nu trebuie deduse zilele compensatorii aferente, Curtea de Apel Oradea cu opinie majoritară, Curtea de Apel Craiova cu opinie minoritară și Tribunalul Olt, în sensul că se are în vedere și o pedeapsă executată la termen anterior pedepsei care se execută la acest moment. Au înaintat practică Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Hunedoara, Judecătoria Aiud, Judecătoria Târgu Jiu, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Tribunalul Gorj, Judecătoria Găești, Tribunalul Dâmbovița, Judecătoria Balș și Judecătoria Corabia. Au comunicat că nu au fost identificate hotărâri judecătorești Judecătoria Motru, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Novaci. ...