Decizia ÎCCJ nr. 4/2019 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanțelor de judecată s-a evidențiat opinia majoritară potrivit căreia nu este posibil ca instanța să intervină asupra individualizării pedepsei stabilite prin acord cu consecințe directe asupra reducerii pedepsei. În acest sens au opinat curțile de apel: Alba Iulia, Brașov, București - Secția I penală, Galați, Iași, Ploiești, Oradea, Suceava, Timișoara; tribunalele: Bacău, Neamț, Brașov, Covasna, București, Călărași, Ialomița, Ilfov, Vrancea, Caraș-Severin, Timiș, Arad, Bihor, Maramureș, Sălaj, Bistrița-Năsăud, Prahova; judecătoriile: Bicaz, Podul Turcului, Rupea, Alexandria, Roșiori de Vede, Videle, Turnu Măgurele, Tulcea, Babadag, Constanța, Măcin, Reghin, Târnăveni, Reșița, Caransebeș, Baia Mare. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că judecătorul nu poate interveni asupra pedepsei stabilite în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, soluțiile pe care acesta le poate pronunța fiind limitativ indicate la art. 485 din Codul de procedură penală, respectiv de admitere a acordului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480-482 cu privire la toate faptele sau de respingere a acordului, trimițându-se cauza la procuror. Între soluțiile pe care le poate dispune instanța nu este reglementată și aceea de a reduce pedeapsa, aceasta, întrucât ar lipsi de conținut chiar instituția acordului care este reglementată ca o tranzacție între Ministerul Public și inculpat, instanța nefiind titular al acordului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 478 din Codul de procedură penală. S-a mai argumentat că modificarea art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 a intervenit tocmai în acest sens, legiuitorul înțelegând să intervină prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 cu privire la forma pe care o avea art. 485 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 255/2013 - și care permitea o astfel de intervenție a instanței în individualizarea pedepsei - astfel încât să nu mai fie permisă o astfel de intervenție. Vechea reglementare prevedea că instanța, admițând acordul, dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. 2-4, astfel că instanța nu era ținută de soluția convenită între procuror și inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, putând să o modifice, cu condiția să nu creeze o situație mai grea pentru inculpat. Textul a fost modificat, prevăzându-se expres că instanța pronunță soluția cuprinsă în acord. Pe cale de consecință, rezultă voința legiuitorului de a exclude posibilitatea instanței de a aprecia temeinicia soluției din acord cu referire la individualizarea pedepsei [excepție fiind situația cuprinsă la litera b) vizând respingerea acordului în situația în care pedeapsa este excesiv de blândă]. În opinie minoritară, s-a arătat că instanța de judecată are posibilitatea ca pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale să revină asupra pedepsei cu privire la care s-a ajuns la acord. În acest sens au opinat Curtea de Apel Pitești; Tribunalul Teleorman, Iași, Vaslui; judecătoriile Moinești, Zărnești, Șimleu Silvaniei, Bistrița, Huși. În argumentarea opiniei exprimate s-a arătat că, în raport cu considerentele Deciziei nr. 5 din 20 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, date într-un recurs în interesul legii, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 19 mai 2017, instanța de judecată va putea interveni asupra individualizării pedepsei cu privire la care procurorul și inculpatul au ajuns la un acord, cu consecințe directe asupra reducerii pedepsei; O altă opinie a exprimat Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în sensul inadmisibilității sesizării, motivat de faptul că, anterior, problema de drept expusă a primit implicit rezolvare prin raportare la considerentele Deciziei nr. 5 din 20 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 19 mai 2017. Răspunsurile curților de Apel Bacău, Constanța, Târgu Mureș, tribunalelor: Constanța, Tulcea, Cluj, judecătoriilor: Medgidia, Mangalia, Hârșova, Sfântu Gheorghe, Întorsura Buzăului, Târgu Secuiesc, Brașov, Făgăraș, Luduș, Năsăud, Beclean cuprind doar mențiunea neidentificării, în jurisprudența acestora ori, după caz, a instanțelor din circumscripție a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. ...