Decizia CCR nr. 653/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu respectă cerințele de calitate a legii, întrucât: nu se poate stabili în concret care este înțelesul sintagmei „motive justificative“ (motive temeinice) și ce anume constituie această noțiune de care se ține seama pentru a se dispune înlocuirea practicianului în insolvență; simpla admitere a uneia sau mai multor contestații împotriva măsurilor luate de practicianul în insolvență în exercitarea acestei calități constituie „motiv justificativ“ (motiv temeinic) pentru a se dispune înlocuirea de către judecătorul sindic; nu se cunoaște la care dintre cele două sancțiuni prevăzute de art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2006 se expune practicianul în insolvență în situația în care conduita sa este calificată ca fiind neconformă, principiul clarității presupunând cunoașterea ab initio a sancțiunii la care persoana se expune; textul art. 22 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevede că sancțiunea ce urmează să fie aplicată practicianului în insolvență în situația în care, „din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic“ este amenda judiciară și utilizează sintagma „va sancționa“, în timp ce art. 22 alin. (2) din aceeași lege utilizează noțiunea de „poate“; nu este clar dacă există vreun raport între dispozițiile coroborate ale art. 22 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2006, ceea ce conduce la imposibilitatea evaluării cu privire la întinderea modalității de exercitare a puterii de apreciere a judecătorului-sindic pentru a fi în prezența unei protecții adecvate împotriva arbitrarului, respectiv pentru a permite instanței de control judiciar să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorului-sindic. ...