Decizia ÎCCJ nr. 32/2021 (HP)Punctul X.1
Punctul X.1
X.1. Asupra admisibilității sesizării
41. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:
– existența unei cauze aflate în curs de judecată; ...
– cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ...
– cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ...
– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ...
– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ...
42. Primele condiții formale prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, neexistând aspecte de inadmisibilitate în ceea ce privește existența unui litigiu care să fie soluționat în ultimă instanță și calitatea instanței de sesizare, situație în care se impune analiza admisibilității cererii prin raportare la condițiile legate de caracterul de noutate al problemei de drept. ...
43. Pentru a se conchide asupra noutății chestiunii de drept este necesar a se observa scopul legiferării procedurii hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanțelor judecătorești (control a posteriori). ...
44. Un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are mai degrabă un potențial de a conține probleme noi de drept care ar fi susceptibile a genera practică neunitară decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp. Cu toate acestea, nu se poate nega, de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un act normativ mai vechi nu poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este posibil ca o instanță să fie chemată să se pronunțe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare, mai recente, ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare. ...
45. Ca atare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ...
46. Semnificative sub acest aspect sunt verificarea existenței și dezvoltării unei jurisprudențe în materia ce face obiectul sesizării, precum și a condiției ca asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat. ...
47. Sesizarea de față a fost formulată într-un litigiu generat de solicitarea unor contestatori persoane fizice de a se anula deciziile emise la 1 iunie 2016 în temeiul art. 179 din Legea nr. 263/2010 de recuperare a sumelor plătite în perioada 1 octombrie 2014-31 mai 2016 în condițiile abrogării art. 10 teza a II-a (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014, având în vedere Decizia nr. 2.251 din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. ...
48. Dispozițiile Legii nr. 125/2014 au constituit obiect de interpretare al instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare atât din perspectiva categoriilor de pensii vizate, cât și a limitelor temporale, devenind astfel evident că problema de drept la care face referire sesizarea nu are caracter de noutate în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. ...
49. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 33 din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.432/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2017, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.619/104/2015 și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. a) , art. 2 alin. (1) și art. 3 din Legea nr. 124/2014, este exonerat de la obligația restituirii pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate necuvenit până la data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014, personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate în art. 1 din lege. ...
50. Prin Decizia nr. 33/2017 din 15 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.105/1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 21 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, prin raportare la dispozițiile art. 5 și art. 10 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, precum și a Procedurii de efectuare a restituirilor, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice nr. 2.073/1.623/2014, nu se recuperează sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, încasate necuvenit după data de 1 octombrie 2014, dacă aceste sume reprezintă drepturi aferente unei perioade anterioare datei de 1 octombrie 2014. ...
51. Prin Decizia nr. 40 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 14 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă în Dosarul nr. 7.015/63/2015 și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, sumele reprezentând pensie, indemnizație socială pentru pensionari și indemnizație pentru însoțitor, încasate în baza unor hotărâri judecătorești desființate în căile de atac, nu se recuperează. ...
52. Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 15 din 5 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.011/1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.793/93/2016 și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 179 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, recuperarea sumelor plătite cu titlu de prestații de asigurări sociale, în temeiul unei hotărâri judecătorești desființate în calea de atac, se poate face de către casa de pensii, în mod direct, prin emiterea unei decizii de debit, care constituie titlu executoriu. ...
53. Dezlegările date de instanța supremă cu privire la interpretarea prevederilor Legii nr. 125/2014 prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept își păstrează actualitatea, nefiind înlăturate din ordinea de drept ca efect al anulării unei norme cu forță juridică inferioară legii. ...
54. Dispozițiile Legii nr. 125/2014 sunt clare în privința limitelor temporale între care actul normativ se aplică, și anume scutirea la plată operează pentru drepturi încasate necuvenit, corespunzătoare perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, indiferent de momentul la care debitul a fost constatat, iar împrejurarea că prin Sentința nr. 313/2016 dată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă, a fost anulat art. 10 teza II (alin. 2) din capitolul II al anexei la Ordinul nr. 2.073/1.623/2014 nu poate duce la concluzia că legea devine inaplicabilă în lipsa unor norme administrative de organizare a executării legii. ...
55. Totodată, orientarea jurisprudenței naționale spre o anumită interpretare a normelor analizate, dându-se eficiență deciziilor instanței supreme anterior menționate, determină pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei. ...
56. Rezultă că instanța de trimitere dispune de suficiente repere de analiză care să îi permită interpretarea corectă a chestiunii de drept care face obiectul sesizării, nefiind vorba, în mod real, despre dispoziții neclare sau incomplete, care să se constituie într-un veritabil obstacol pentru judecătorii recursului. ...
57. Rămâne atributul exclusiv al instanței operațiunea de interpretare și de aplicare a unor dispoziții legale la diferite circumstanțe care caracterizează fiecare litigiu, făcând parte din activitatea curentă a instanței de judecată, obligație ce este ridicată la rang de principiu fundamental, găsindu-și consacrarea în prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ...
58. Prin urmare, revine instanței solicitante obligația soluționării cauzei cu judecata căreia a fost învestită, aplicând mecanismele de interpretare a actelor normative. ...
59. În considerarea argumentelor expuse, sesizarea de față nu este admisibilă, deoarece mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi utilizat doar ca urmare a întrunirii condițiilor restrictive de admisibilitate evocate, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privința chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanță a fi lămurite și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme. ...
60. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...
Sursa oficială ↗