Decizia ÎCCJ nr. 13/2021 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 27. Examinând sesizarea formulată, întrebarea ce face obiectul acesteia și raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele: ... 28. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie să fie îndeplinite cumulativ: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; (iii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 29. Se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost formulată și relația de dependență dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită și rezolvarea pe fond a litigiului. Astfel, Curtea de Apel Brașov este legal învestită cu soluționarea unui apel împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal într-un litigiu în materia pensiilor militare de stat și asigurărilor sociale. ... 30. În legătură cu chestiunea de drept care face obiectul sesizării este de observat că autorul contestației a solicitat, în esență, să se dispună ca sporul de 9% prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015 să se calculeze prin adăugarea acestuia ca beneficiu distinct la cuantumul pensiei de serviciu plafonat la 85%, rezultat în urma aplicării prevederilor art. 28-30 din aceeași lege. Tribunalul a respins contestația. Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal contestatorul a formulat apel. Competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului, conform art. 100 și 101 din Legea nr. 223/2015. Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse numai apelului, conform art. 103 din Legea nr. 223/2015 coroborat cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar Curtea de apel Brașov este competentă să soluționeze apelul în temeiul art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă. ... 31. Așadar, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a realizat de un complet din cadrul Curții de Apel Brașov, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, hotărârea ce urmează a se pronunța fiind una definitivă prin raportare la dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 32. Totodată, instanța de trimitere, prezentând în încheiere împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, a justificat aptitudinea problemei de drept invocate de a conduce la rezolvarea litigiului. În acest sens se arată că obiectul contestației vizează aplicarea dispozițiilor art. 108 din Legea nr. 223/2015 prin coroborare cu dispozițiile art. 28-30 din aceeași lege, demonstrându-se existența legăturii dintre chestiunea de drept pusă în discuție și modul în care soluția dată căii de atac poate fi fundamentată pe dispozițiile legale precizate. ... 33. În ceea ce privește analiza condiției noutății chestiunii de drept deduse judecății prin raportare la criteriul dificultății și a potențialului acesteia de a genera pentru viitor jurisprudență neunitară, se constată că această condiție nu este îndeplinită. ... 34. Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei chestiuni de drept esențiale și controversate, cu caracter de noutate. ... 35. În lipsa unei definiții a „noutății“ și a unor criterii de determinare a acesteia în conținutul art. 519 din Codul de procedură civilă, evaluarea îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate a sesizării revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017; Decizia nr. 58 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 30 octombrie 2018). ... 36. S-a apreciat în acest sens că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nouintrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată, procedura sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile având semnificația unui remediu a priori care urmărește să preîntâmpine practica judiciară neunitară. ... 37. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudențiale izolate nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014). ... 38. Prin formularea celor două ipoteze alternative din conținutul întrebării prealabile, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă sporul aferent contribuției plătite la Fondul pentru pensia suplimentară se include în baza de calcul folosită pentru stabilirea, recalcularea, actualizarea pensiei la care se aplică plafonarea de 85% instituită prin art. 30 din Legea nr. 223/2015 sau se adaugă la cuantumul pensiei stabilite în condițiile art. 28, 29 și 30 din lege, ceea ce semnifică posibilitatea ca sporul în discuție să depășească plafonul maxim de 85% la care se referă art. 30 din lege. ... 39. În cauză, completul care a admis sesizarea nu a prezentat niciun raționament care să evidențieze caracterul dificil al problemei de drept cu care se confruntă. În acest context, este de subliniat că, pentru caracterizarea dificultății chestiunii de drept, în doctrină a fost exprimată opinia că sesizarea trebuie să privească o normă de drept redactată într-o manieră susceptibilă de interpretări diferite și care odată aplicată în cauze concrete ar genera o practică neunitară. ... 40. În expunerea punctului de vedere, instanța de trimitere nu a relevat nicio controversă cu privire la aplicarea prevederilor legale care fac obiectul întrebării prealabile și nici iminența apariției unei practici judiciare neunitare. ... 41. Prin opinia exprimată, instanța de trimitere, plecând de la datele cauzei, arată fără echivoc că prevederile art. 30 din Legea nr. 223/2015 determină cuantumul final al pensiei militare de care un pensionar poate beneficia după aplicarea tuturor sporurilor la care acesta este îndreptățit și că sporul de vechime trebuie inclus în procedura de determinare a bazei de calcul pentru stabilirea pensiei, care nu poate depăși procentul de 85%, prevăzut de textul legal amintit. În sprijinul punctului de vedere exprimat a adus argumente desprinse din considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 652 din 30 octombrie 2018 și nr. 783 din 29 noiembrie 2018 și a invocat Decizia nr. 63 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și considerente care au fundamentat adoptarea acestei decizii. ... 42. Nu s-a prezentat niciun argument legal care să susțină varianta alternativă din teza finală a întrebării, referitoare la adăugarea sporului în discuție la cuantumul pensiei stabilite în condițiile art. 28, 29, 30 din Legea nr. 223/2015 cu posibilitatea depășirii plafonului maxim de 85% din baza de calcul a pensiei. ... 43. Practica judiciară consistentă, comunicată de curțile de apel în legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul întrebării prealabile, ilustrează orientarea clară și unitară în materie, în sensul că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 108 din Legea nr. 223/2015 cu cele ale art. 28-30 din aceeași lege rezultă că sporurile de 3%, 6% și 9%, prevăzute de art. 108 din lege, se includ în cuantumul pensiei militare stabilite (după caz, recalculate sau actualizate), ce nu poate depăși 85%. ... 44. Se reține că identificarea a trei hotărâri în sens contrar jurisprudenței majoritare, dintre care două pronunțate în primă instanță de Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Covasna, definitive prin neapelare, și a treia pronunțată în 2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, nu este relevantă în evaluarea unui risc de jurisprudență neunitară, având în vedere că jurisprudența ulterioară a Curții de Apel Alba Iulia, dar și jurisprudența Curții de Apel Brașov, instanța superioară Tribunalului Covasna, sunt constante în a statua în sensul arătat mai sus. Așadar, se poate considera că opinia contrară a fost înregistrată cu totul excepțional și izolat, neavând caracter actual la nivelul curților de apel care pronunță decizii definitive în această materie. ... 45. Față de cele arătate, rezultă nu numai faptul că problema de drept, pe măsură ce a primit o dezlegare din partea instanțelor, și-a pierdut caracterul de noutate, ci și împrejurarea că aceasta nu este una reală, dificilă, atâta vreme cât nu a generat interpretări diferite, contradictorii și, pe cale de consecință, nici practică judiciară neunitară. ... 46. Ca atare, funcția de prevenție a mecanismului de interpretare instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă, de rezolvare de principiu a chestiunii de drept, nu își găsește utilitatea în cauză, în condițiile expuse. ... ...