Decizia ÎCCJ nr. 14/2021 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 56. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești definitive, precum și opinii teoretice ale magistraților asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. ... 57. Cvasitotalitatea instanțelor a apreciat că, prin decizia menționată, nu se instituie precedentul judiciar ca izvor de drept, arătându-se că atât hotărârea prealabilă, cât și decizia de neconstituționalitate pe care se întemeiază au avut un obiect de interpretare limitat la dispozițiile legale deduse dezlegării, respectiv verificării, acestea fiind analizate prin raportare la intenția exprimată de legiuitor la data edictării acestora, competența de judecată a oricărei instanțe, inclusiv a instanței supreme, fiind limitată la ceea ce există. ... 58. Instanța care soluționează litigiul va aplica dispozițiile legale în materie și va analiza dacă în familia ocupațională „Justiție“ există persoane cu aceleași studii, vechime, care ocupă un post identic cu al reclamantului și desfășoară efectiv aceeași activitate, cu o indemnizație mai mare decât a reclamantului, situație în care acordarea nivelului maxim al indemnizației se impune în temeiul legii și nu în temeiul hotărârii judecătorești. Așadar, instanțele trebuie să aplice dispozițiile legale privind salarizarea în modalitatea în care au fost interpretate prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018. Această decizie este obligatorie și pentru ordonatorii de credite, cărora le revine obligația să încadreze și să reîncadreze personalul din familia ocupațională „Justiție“, iar dacă nu emit ordine de salarizare, persoanele aflate în aceeași situație pot formula acțiuni în instanță. ... 59. În sens contrar s-au exprimat doar câteva opinii minoritare, neargumentate. ... ...