Decizia ÎCCJ nr. 68/2020 (HP)Punctul VII

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, poate fi exercitată împotriva unei hotărâri penale definitive prin care nu se soluționează fondul acțiunii penale. În opinia exprimată, particularitatea cazului de revizuire instituit în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală (și în vechile dispoziții ale art. 408^2 din Codul de procedură penală anterior) are rolul de a asigura eficiența controlului de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate - în cauzele în care a fost declanșat un asemenea control și, ca urmare, exclude limitarea incidenței sale la hotărârile penale definitive prin care se soluționează fondul acțiunii penale. O interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală în sensul aplicabilității lor numai în ipoteza hotărârilor penale definitive prin care se soluționează fondul acțiunii penale ar echivala cu o limitare a eficienței controlului de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate și a caracterului obligatoriu al deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională. A exclude incidența unei decizii a Curții Constituționale într-o cauză în care a fost declanșat controlul de constituționalitate înseamnă a-l priva de eficiență și a nega caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate de instanța de contencios constituțional. Ca atare, prin punctul de vedere comunicat s-a subliniat că aceste consecințe ale interpretării restrictive a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu pot fi admise nici în general și nici în special, în ipoteza în care se pune în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, reconfigurate prin Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018), în cauzele în care a fost declanșat controlul de constituționalitate cu privire la aceste dispoziții. Pornind de la considerentele Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016 a Curții Constituționale, s-a reținut că se poate stabili că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală reglementează un caz de revizuire care prezintă particularitatea de a nu fi condiționat de existența unei erori judiciare și, implicit, de existența unei hotărâri penale definitive prin care se soluționează fondul acțiunii penale, ci un caz de revizuire sui generis, prin care se asigură primatul prevederilor cu valoare de principiu cuprinse în Constituție. Totodată, având în vedere considerentele Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016 a Curții Constituționale, s-a opinat că limitarea incidenței cazului de revizuire instituit în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală la hotărârile penale definitive prin care se soluționează fondul acțiunii penale ar conduce, în ipoteza hotărârilor penale definitive care nu conțin o rezolvare a acțiunii penale, la eliminarea mijloacelor de apărare acordate în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției, precum și la transformarea constatării neconstituționalității unui text de lege, ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate, într-un instrument de drept abstract, întrucât, neprofitând autorilor excepției de neconstituționalitate, își pierde caracterul concret. S-a indicat că, ulterior Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016, prin Decizia nr. 220 din 9 aprilie 2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 29 mai 2019), Curtea Constituțională a consacrat posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală împotriva unei hotărâri penale definitive prin care nu se soluționează fondul acțiunii penale, și anume încheierea penală definitivă de respingere, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac a recursului în casație, în cauzele în care a fost declanșat controlul de constituționalitate. Referitor la jurisprudența instanței supreme s-a arătat că atât prin Decizia nr. 195 din 2 aprilie 2019, cât și prin Decizia nr. 18 din 10 ianuarie 2020 ale Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis posibilitatea de a exercita calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, împotriva unei hotărâri penale definitive care nu cuprinde o rezolvare a acțiunii penale - încheierea penală definitivă de respingere, ca inadmisibil, a recursului în casație. În acest sens s-a considerat că, deși ambele decizii privesc încheieri penale definitive prin care s-au respins, ca inadmisibile, recursurile în casație, soluția pe care o reflectă și considerentele care stau la baza acesteia își mențin validitatea în cazul hotărârilor penale definitive pronunțate în procedura reglementată în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală. ...