Decizia ÎCCJ nr. 18/2020 (RIL)Punctul 2

2. Examenul jurisprudențial Problematica juridică supusă analizei și interpretării unitare decurge din evidențierea în cererea de recurs în interesul legii a trei orientări jurisprudențiale: 2.1. Astfel, într-o primă opinie, s-a susținut că măsura preventivă prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, constând în interdicția inițierii ori, după caz, a suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, vizează doar dizolvarea sau lichidarea voluntară, nu și procedura insolvenței persoanei juridice. S-a argumentat că această procedură nu poate fi suspendată ca efect al luării față de persoana juridică debitoare a măsurii preventive prevăzute de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și nici în temeiul art. 413 din Codul de procedură civilă, motivat de considerentul că există un proces penal pornit împotriva debitoarei. Scopul măsurii preventive în procesul penal este acela de a împiedica sustragerea de la răspundere penală a persoanei juridice ce are calitatea de inculpată, astfel încât, dacă aceasta încearcă să se sustragă voluntar de la răspunderea penală, trebuie să poată fi luate măsuri preventive specifice. Or, insolvența este o procedură judiciară desfășurată sub controlul de legalitate al judecătorului-sindic, cu un flux continuu și neîntrerupt, impunându-se a fi derulată cu celeritate în scopul acoperirii creanțelor. În susținerea acestei opinii s-a argumentat, totodată, că forțarea menținerii în ființă a unei societăți, în condițiile în care aceasta nu mai generează profit și devine chiar producătoare de prejudicii ori în caz de imposibilitate a valorificării unor bunuri care își diminuează valoarea și care devin greu de vândut poate reprezenta o ingerință în dreptul de proprietate al terților creditori, ale căror creanțe constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, aplicarea acestei măsuri preventive este incompatibilă cu specificul procedurii insolvenței, care, odată deschisă, nu poate fi suspendată, în condițiile în care Legea nr. 85/2014 nu reglementează suspendarea sau perimarea, ci numai închiderea procedurii insolvenței, în condițiile art. 174-178 din același act normativ, măsura suspendării fiind incompatibilă cu procedura insolvenței. ... 2.2. Într-o altă opinie, majoritară în practica instanțelor, s-a susținut că aplicarea măsurii preventive dispuse în procesul penal față de persoana juridică produce efecte în privința procedurii insolvenței acesteia în condițiile Legii nr. 85/2014, fiind compatibilă cu această procedură, astfel încât, după caz, împiedică deschiderea procedurii insolvenței sau continuarea acesteia. În motivarea acestei orientări de jurisprudență s-a reținut în esență că măsura preventivă prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală are scopul de a asigura ca, până la finalizarea procesului penal, persoana juridică având calitatea de inculpată să nu își înceteze existența prin dizolvare sau lichidare. În condițiile în care prin derularea procedurii instituite de Legea nr. 85/2014 se poate ajunge la desființarea persoanei juridice care are calitatea de inculpată într-o cauză penală, interpretarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală vizând „suspendarea procedurilor de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice“ nu se poate realiza decât în sensul că sunt vizate toate procedurile jurisdicționale a căror finalitate urmărită este cea anterior menționată. În mod evident, norma procesuală penală are ca obiect instituirea unei măsuri preventive care să împiedice desființarea persoanei juridice, în condițiile în care apariția acestei situații ar lipsi de finalitate toată procedura penală inițiată. ... 2.3. Într-o a treia orientare a jurisprudenței s-a susținut că măsura preventivă dispusă în procesul penal nu împiedică de plano deschiderea sau derularea procedurii de insolvență, ci doar acele măsuri luate în cadrul acestei proceduri care au ca efect dizolvarea debitoarei sau lichidarea averii acesteia. În argumentarea acestei opinii s-a pornit de la specificul procedurii de insolvență, care nu este o cerere/acțiune judiciară, ci un ansamblu de cereri, acte și operațiuni vizându-l pe debitorul aflat în insolvență, având ca scop acoperirea pasivului acestuia, fie prin reorganizarea activității, fie prin faliment. Deschiderea procedurii insolvenței nu conduce automat la dizolvare, acest efect producându-se exclusiv în situația în care s-a deschis procedura falimentului ori s-a trecut la faliment. Procedura insolvenței are ca scop acoperirea pasivului debitorului și se poate finaliza și cu redresarea persoanei juridice, cu consecința reinserției acesteia în circuitul economic. Or, prin luarea măsurii preventive prevăzute de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt interzise dizolvarea persoanei juridice, măsurile de lichidare a averii sale, închiderea procedurii de insolvență și radierea subiectului de drept. În concluzie, odată dispusă măsura preventivă, ceea ce nu se poate realiza în procedura insolvenței sunt dizolvarea și radierea debitorului, finalitatea acestei măsuri constând în împiedicarea radierii acestuia anterior soluționării procesului penal. ... ...