Decizia ÎCCJ nr. 18/2020 (RIL)Punctul 5

5. Opinia specialiștilor consultați 5.1. Facultatea de Drept din cadrul Universității din Craiova, în punctul de vedere comunicat, a susținut în esență că aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală poate fi considerată compatibilă doar cu procedura dizolvării voluntare, neputând fi aplicată în cadrul procedurii insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2014. În susținerea acestei opinii s-a arătat că scopul măsurii preventive prevăzute de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, respectiv suspendarea anumitor operațiuni care vizează dispariția persoanei juridice (dizolvare, lichidare), urmărește împiedicarea sustragerii persoanei juridice (suspect, inculpat) de la urmărirea penală sau de la judecată. Această măsură poate fi considerată compatibilă doar cu procedura dizolvării voluntare, nu și cu procedura insolvenței, procedură judiciară desfășurată sub supravegherea/conducerea administratorului/lichidatorului judiciar și cu controlul de legalitate al judecătorului-sindic. Imposibilitatea lichidării persoanei juridice în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 ar conduce la efecte prejudiciabile față de creditori, în condițiile în care, pe parcursul suspendării, aceștia se vor afla în imposibilitate de a-și încasa creanțele înregistrate la masa credală, dar în egală măsură ar contraveni maximizării gradului de valorificare a activelor, principiu fundamental al procedurilor de insolvență, prin creșterea cheltuielilor cu administrarea și conservarea bunurilor din masa patrimonială, ca și prin scăderea valorii acestor bunuri. ... 5.2. Facultatea de Drept din București - Departamentul de drept penal, în punctul de vedere comunicat, a susținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu poate fi interzisă inițierea procedurii insolvenței reglementate de Legea nr. 85/2014 și nu poate fi suspendată procedura insolvenței nici măcar în ceea ce privește dizolvarea și lichidarea specifice acestei proceduri. Au fost prezentate considerații preliminare privitoare la procedura insolvenței, definită ca o modalitate de protecție a debitorului și a creditorilor, desfășurată sub controlul de legalitate al judecătorului-sindic, care trebuie derulată cu celeritate și care nu reprezintă o alegere pentru debitor, precum și considerații referitoare la noțiunile de dizolvare și lichidare, în reglementarea Codului civil și a Legii nr. 85/2014. S-a arătat că, pentru interpretarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală este necesar a fi clarificat scopul măsurilor preventive, menționat în art. 493 din Codul de procedură penală, și anume buna desfășurare a procesului penal, înțelegând prin aceasta împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală sau de la judecată. S-a apreciat că prin „sustragere“ se înțelege doar o conduită deliberată de eludare a scopului acțiunii penale. Altfel spus, pentru a fi calificate ca „sustragere“, acțiunile persoanei juridice (dizolvarea și lichidarea) trebuie să fie îndreptate către obstrucționarea procesului penal. Scopul măsurii preventive nu poate fi de interzicere a oricăror proceduri de dizolvare sau lichidare. Prin urmare, simpla decizie de dizolvare sau lichidare, în absența unei conduite frauduloase, nu este prohibită, iar măsura preventivă a cărei interpretare și aplicare este dedusă judecății nu poate fi dispusă cu atât mai puțin atunci când dizolvarea și lichidarea sunt impuse prin lege. Au fost prezentate considerații referitoare la răspunderea penală în cazul reorganizării și la creanțele persoanelor vătămate împotriva societății aflate în insolvență, conchizându-se că răspunderea penală și procedura de insolvență coexistă. Totodată, s-a susținut că efectele aplicării măsurii preventive prevăzute de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală în cazul dizolvării și lichidării din cadrul procedurii insolvenței sunt negative pentru toate persoanele interesate de patrimoniul persoanei juridice, inclusiv față de creditorii ce ar putea, eventual, proveni din procesul penal. ... 5.3. Facultatea de Drept din cadrul Universității din București - Departamentul de drept privat, în punctul de vedere comunicat, a susținut în esență că, din analiza dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 46, art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu dispozițiile art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală, rezultă că inițierea procedurii insolvenței, fiind rezultatul executării unei obligații legale, apare ca fiind incompatibilă cu aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală, exercitarea unei obligații legale neputând fi asimilată cu o situație care ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Pentru identitate de rațiune, și suspendarea procedurii insolvenței inițiată în executarea unei obligații legale apare ca fiind incompatibilă cu dispozițiile art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală. ... 5.4. Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai - Departamentul de drept privat, în punctul de vedere comunicat, a susținut în esență că măsura prevăzută de art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală trebuie interpretată în sensul că aceasta se aplică doar procedurii de dizolvare și lichidare voluntară, nicidecum în cadrul unei proceduri de insolvență. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală, măsura preventivă a interdicției suspendării dizolvării și lichidării are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care presupune aplicarea unei sancțiuni și a executării acesteia, deci a recuperării amenzii și a eventualelor prejudicii stabilite prin punerea persoanei juridice condamnate în imposibilitate de a se sustrage de la executarea măsurilor penale luate împotriva sa. În fapt, pedeapsa aplicabilă unei persoane juridice este de natură pecuniară, astfel încât scopul instituirii măsurii prevăzute de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu poate fi decât asigurarea recuperării prejudiciului. Măsura preventivă a interdicției suspendării dizolvării și lichidării presupune existența intenției persoanei juridice de a se sustrage de la aplicarea pedepsei penale. Or, această intenție nu se poate manifesta decât în cazul dizolvării și lichidării voluntare. Din această perspectivă, s-a conchis că măsura preventivă prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu se justifică a fi extinsă la procedura falimentului, prin raportare la finalitatea procesului penal, fiind o măsură cu consecințe doar în privința dizolvării și lichidării voluntare. Totodată, raportându-se la economia dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală și la garanțiile pe care legiuitorul le-a stabilit doar în favoarea persoanei juridice, subiect al măsurii preventive, s-a conchis că aceasta este o măsură cu consecințe doar în privința dizolvării și lichidării voluntare. Procedura falimentului este o procedură în care scopul legii este acoperirea creanțelor creditorilor persoanei juridice astfel dizolvate. Lipsa unei protecții pentru creditori în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală nu poate reprezenta decât un argument suplimentar în favoarea interpretării sintagmei „dizolvare și lichidare“ ca fiind dizolvare și lichidare voluntară. Un alt argument în susținerea opiniei formulate este acela că judecătorul de drepturi și libertăți nu poate suspenda o altă procedură inițiată pe tărâmul dreptului civil, iar judecătorul-sindic nu are atribuția de a-și suspenda o hotărâre deja pronunțată, de intrare în faliment, care implică și lichidarea. Prin urmare, s-a conchis în sensul că procedura insolvenței în etapa falimentului nu poate fi suspendată în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală sau al dispozițiilor art. 413 din Codul de procedură civilă, aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală în cadrul procedurii de insolvență fiind incompatibilă cu scopul legii insolvenței, cu respectarea dreptului la un proces echitabil în ceea ce îi privește pe creditorii procedurii insolvenței și chiar cu scopul legii penale, anume acela de a sancționa persoana juridică inculpată nu prin menținerea în ființă a acesteia, ci prin recuperarea efectivă a amenzii aplicate ca sancțiune penală și a eventualelor alte prejudicii sub aspect civil. ... ...