Decizia ÎCCJ nr. 18/2020 (RIL)Punctul 6

6. Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, în memoriul amicus curiae depus cu privire problema de drept supusă dezlegării, a examinat problema compatibilității dintre măsura interzicerii dizolvării ca măsură preventivă în materie penală și procedura de insolvență. Astfel, pornind de la caracterul concursual al procedurii insolvenței, s-a susținut că orice măsură, comportament sau, în general, orice acțiune realizată în cadrul acestei proceduri dobândește acest caracter concursual, pentru că afectează, în egală măsură, de o manieră insolidum, drepturile și interesele întregii mase credale. Tocmai de aceea, instituirea măsurii interdicției deschiderii unei proceduri de insolvență sau suspendarea acesteia, în cazul în care aceasta ar fi fost deja deschisă, ca măsură preventivă în procesul penal, afectează în realitate masa credală, aceasta fiind, în final, subiectul de drept concursual care suferă, în mod direct, efectele măsurii. În jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție a subliniat faptul că insolvența este o stare de fapt, reprezentând un element obiectiv al unei analize economice, aflată sub incidența unei ordini de drept (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Nerea SpA c./Regione Marche, Cauza C-245/16). Mai mult, s-a considerat că starea de insolvență nu este și nu poate fi corolarul unei culpe a debitorului, neputând atrage sancțiuni prin chiar acest fapt. În consecință, interdicția de a accesa sau a derula în continuare o procedură de insolvență, ca măsură preventivă în procesul penal, se opune chiar modului în care este reglementată arhitectura procedurilor de insolvență (ratio legis), constituind, totodată, o gravă barieră în calea drepturilor concursuale, legitime ale creditorilor. Insolvența reprezintă un remediu necesar al unei stări de dificultate financiară, însă, în cazul în care nu se permite accesarea acesteia de către cei interesați, insolvența reprezintă ea însăși un risc major de contaminare a altor agenți economici viabili. Practic, deschiderea procedurii de insolvență, prin toate pârghiile și mecanismele sale de funcționare, reușește să îl „izoleze“ pe debitorul afectat, protejând astfel mediul economic de propagarea unor consecințe nocive. Mai mult decât atât, starea de insolvență îl obligă pe debitor să acționeze în primul rând transparent și responsabil față de partenerii săi de afaceri, prin formularea cererii de deschidere a procedurii, iar în al doilea rând precaut și diligent, prin anunțarea faptului că este parte într-o astfel de procedură. Prin urmare, interpretarea dispozițiilor legale analizate într-o manieră care să conducă la interzicerea accesării sau derulării procedurii de insolvență ar fi contrară dispozițiilor art. 135 din Constituție, întrucât afectează libera derulare a relațiilor comerciale, instituind blocaje și afectând și alți parteneri comerciali în afara debitorului insolvent. De asemenea, o astfel de interpretare ar fi contrară oricăror mecanisme de protecție și de garantare a dreptului de proprietate, în sensul dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât drepturile de creanță ale creditorilor ar fi blocate în realizarea lor, deși acestea reprezintă, în mod cert, un „drept de proprietate“, în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drept fundamental ce poate fi invocat în ordinea juridică internă de orice persoană interesată. Nu în ultimul rând, s-a apreciat că s-ar încălca și dreptul de liber acces la justiție, consacrat de dispozițiile art. 21 din Constituție, dintr-o dublă perspectivă: (i) aceea a debitorului, care nu mai poate accesa procedura-remediu, singura în măsură a-i asigura șansa de redresare a activității, sau, după caz, de remitere legală de datorie; (ii) aceea a creditorilor, care nu mai pot participa la efectivitatea mecanismelor de realizare a creanțelor, într-o procedură concursuală. Pe de altă parte, procedura de insolvență este o procedură judiciară, care se derulează sub controlul de legalitate al judecătorului-sindic, garant al acestei proceduri. S-a conchis în sensul că singura interpretare corectă este aceea a incidenței măsurii preventive doar în cazul lichidărilor voluntare, reglementate de Legea nr. 31/1990. ...