Decizia CCR nr. 525/2025Punctul 18

18. De altfel, modul de sistematizare a dispozițiilor art. 158 din Codul de procedură penală nuanțează distincția dintre dispunerea mandatului de percheziție domiciliară de către judecătorul de drepturi și libertăți, pe de o parte, și încuviințarea procurorului, efectuată în temeiul art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală, pe de altă parte. Art. 158 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilește competența judecătorului de a dispune percheziția domiciliară, alin. (2) reglementează cuprinsul cererii de percheziție - care trebuie să cuprindă, inclusiv, mențiuni și cu privire la locurile învecinate celui pentru care s-a dispus efectuarea percheziției -, iar alin. (3) consacră o extindere a sferei de aplicare a mandatului emis de judecător pentru ipoteza în care, în timpul percheziției, se constată apariția situației excepționale expres reglementate de legiuitor. Drept urmare, dispozițiile art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală nu pot fi interpretate autonom, ci trebuie interpretate sistematic, prin raportare la întregul conținut al art. 158, fiind evident că extinderea mandatului prevăzută de art. 158 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă o continuare a mandatului dispus de judecătorul de drepturi și libertăți potrivit art. 158 alin. (1) din același cod. ...