Decizia CCR nr. 525/2025Punctul 24

24. Curtea reține că dispozițiile art. 158 alin. (2) - (11) din Codul de procedură penală reprezintă norme procedurale prin care legiuitorul penal a înțeles să instituie modalitatea de emitere și executare a mandatului de percheziție domiciliară, acestea fiind expresia prevederilor constituționale potrivit cărora percheziția se efectuează în condițiile și în formele stabilite de lege. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului, inclusiv a celor privind punerea în executare a mandatului de percheziție domiciliară, este de competența exclusivă a Parlamentului, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, evident cu respectarea celorlalte principii și dispoziții constituționale. Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Totodată, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 66). ...