Decizia ÎCCJ nr. 34/2020 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Cu privire la admisibilitatea sesizării 42. Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: – existența unei cauze în curs de judecată; ... – judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție; ... – ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 43. Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât curtea de apel, legal învestită cu soluționarea unui apel în materie de insolvență, urmează să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 44. Cea de-a treia condiție, referitoare la existența unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, nu este îndeplinită, sub două aspecte. ... 45. Astfel, în primul rând, problema de drept ce se solicită a fi dezlegată nu este determinantă în soluționarea pe fond a cauzei, față de limitele apelului declarat de creditoare, iar, în al doilea rând, nu are legătură cu soluționarea cauzei. ... 46. Potrivit art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, titularul sesizării, instanța de judecată care soluționează litigiul în ultimă instanță, trebuie să verifice din oficiu admisibilitatea sesizării, prezentând argumentele pentru care apreciază, între altele, că de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 47. Pe lângă punerea în dezbatere a posibilității sau necesității formulării unei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție, titularul acesteia va trebui să prezinte în actul de sesizare toate detaliile cauzei, de drept sau chiar de fapt, care să justifice aptitudinea chestiunii de drept evocate de a duce la rezolvarea fondului acelui litigiu. ... 48. Aceasta pentru că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi învestită cu dezlegarea unei chestiuni de drept pentru valorificarea deciziei într-un litigiu în care situația de fapt sau cauza acțiunii cu care instanța este învestită nu sunt deplin lămurite prin sesizare. ... 49. În acest sens, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are a se pronunța într-o interpretare de principiu a unei norme de drept dacă circumstanțele cauzei pentru care trebuie să dea acea interpretare nu sunt deplin clarificate. ... 50. De aceea, se impune o anumită claritate a sesizării, care să nu afecteze precizia analizei, pentru a exclude o interpretare dată pe tărâmul ipotezelor sau aparențelor, de natură a atenua funcția hotărârii prealabile de a determina soluționarea pe fond a cauzei. În acest sens, întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi disociată de contextul care a generat-o, ce trebuie să fie întotdeauna unul cazual și să cuprindă exhaustiv toate elementele determinante ale cauzei. ... 51. Or, așa cum s-a arătat și în expunerea succintă a procesului, prin Sentința civilă nr. 931 din 27 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosarul nr. 3.665/100/2017, s-a respins cererea creditoarei A având ca obiect intrarea în faliment, reținându-se că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 pentru a se dispune intrarea în faliment a debitoarei, creanța nefiind recunoscută nici de către administratorul judiciar, așa cum rezultă din Raportul nr. 258 din 23 aprilie 2019, și nici de către judecătorul-sindic, neexistând la dosar vreo hotărâre judecătorească în acest sens în condițiile alin. (3) al art. 75 din actul normativ anterior menționat. ... 52. Totodată, s-a arătat că, la momentul formulării cererii creditoarei de intrare în faliment, nu era prevăzută în conținutul legal al art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 omiterea pronunțării de către administratorul judiciar asupra cererii de plată, cerere de plată care nu a fost formulată până în prezent de către creditoare. ... 53. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea A, solicitând admiterea apelului, cu consecința modificării Sentinței civile nr. 931 din 27 iunie 2019 în sensul admiterii cererii de trecere în faliment. ... 54. În susținerea motivelor de apel s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, întrucât este vorba de creanțe certe, lichide și exigibile, având în vedere că obligațiile fiscale au fost stabilite în baza unor declarații fiscale depuse de către debitoare după data intrării în procedura generală de insolvență, 14 noiembrie 2017, și până în luna aprilie 2018, deci aceste creanțe nu mai trebuiau recunoscute de către administratorul judiciar, având în vedere că rezultă din propriile declarații ale debitoarei. Referitor la această susținere, din sesizarea instanței de trimitere nu rezultă dacă în cauză a fost formulată o cerere de plată de către creditoarea bugetară, pentru ca acest lucru să presupună dezlegarea modului de aplicare a art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sub aspectul omisiunii soluționării unei atari cereri. Dimpotrivă, din susținerile apelantei rezultă că aceasta nu supune judecății în apelul său aspectul privind locul unde s-ar fi depus eventuala cerere de plată de către creditoarea bugetară - la administratorul judiciar ori la tribunal, pentru a fi soluționat aspectul referitor la existența sau inexistența unei omisiuni de soluționare a acesteia, drept condiție pentru legitimarea sa procesuală de a formula cererea de intrare în faliment. ... 55. În limitele efectului devolutiv al apelului, stabilite de creditoare, în aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum prevăzute de art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă și raportat la Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 334/1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 10 iunie 2016, instanța de trimitere nu poate pune în discuție aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. 85/2014, cu atât mai mult cu cât creanțele fiscale au o procedură specială de contestare. ... 56. Ansamblul întrebărilor prealabile nu permite identificarea unei chestiuni de drept susceptibile de a primi o dezlegare de principiu în cadrul acestei proceduri, care să fie utilă instanței în soluționarea cauzei, în sensul ca de aceasta să depindă soluționarea cauzei pe fond, ci reprezintă o delegare către instanța supremă a competenței legale a curții de apel de a soluționa apelul cu care este învestită, prin aplicarea în concret a normelor incidente la circumstanțele particulare ale speței, în limitele criticilor formulate de către creditoare prin motivele de apel. ... 57. În aceste condiții se observă că instanța de trimitere propune ca fundament al chestiunii de drept interpretarea art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. 85/2014, or problema de drept enunțată de instanța de trimitere nu este concordantă cu temeiul de drept propus spre analiză și, de aceea, soluționarea apelului nu depinde de lămurirea chestiunii de drept sesizate. ... 58. Trebuie observat că art. 519 din Codul de procedură civilă stabilește în mod explicit faptul că instanța supremă, în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare reprezentat de dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează „să pronunțe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. Prin raportare la această exigență a legii și la caracterul de excepție al procedurii prezente, se constată că excedează competențelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept darea unei dezlegări cu privire la modalitatea de aplicare a reglementărilor legale și a principiilor de drept relevate în litigiile aflate pe rolul instanței de trimitere. ... 59. Între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată asupra acțiunii de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicție trebuie să existe o relație de dependență, în sensul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în această procedură să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării pe fond a litigiului, condiție determinantă care nu este îndeplinită cu referire la interpretarea dispozițiilor art. 75 alin. (3) și (4) din Legea nr. Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 8 și art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018. ... 60. În consecință, nefiind îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va proceda la respingerea, pe acest temei, a sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă. ... ...