Decizia ÎCCJ nr. 29/2020 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 37. Ambele părți au susținut admisibilitatea și necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, invocând aspecte de inadmisibilitate asupra unor întrebări din propunerile părții adverse, ce au fost avute în vedere de către completul de judecată în redactarea întrebărilor, în contextul în care s-a dispus din oficiu declanșarea mecanismului de unificare. a) Punctul de vedere al recurentului-pârât Fondul de garantare a asiguraților 38. Raportul juridic dintre părțile litigante nu a luat naștere nici la data încheierii poliței de asigurare cu asigurătorul în faliment, nici la data producerii evenimentului rutier. Esențiale pentru nașterea acestui raport juridic sunt două împrejurări: falimentul asigurătorului care răspunde de producerea pagubei, respectiv exercitarea dreptului de către asigurătorul CASCO în regres, prin formularea și înregistrarea cererii de plată. ... 39. Plafonul de garantare se aplică prin raportare la un creditor de asigurare, și nu la o creanță de asigurare [relevante sunt dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. d) și e) și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015]. Plata creanțelor se face în limita unui plafon stabilit de lege care se aplică prin raportare la creditorul de asigurare al asigurătorului în faliment, și nu la fiecare creanță izvorâtă dintr-un contract de asigurare încheiat de asigurătorul în faliment. Prin urmare, în situația în care un creditor de asigurare deține mai multe creanțe de asigurare, prevederile legale sunt clare, în sensul că stabilirea plafonului de garantare se face pe creditor de asigurare, luându-se în considerare toate creanțele de asigurare deținute de acel creditor de asigurare, și fără a avea relevanță dacă respectiva creanță provine dintr-o singură poliță de asigurare sau din mai multe. ... 40. Asigurătorul CASCO nu s-a subrogat în drepturile persoanei indicate în baza poliței RCA de asigurare a persoanei vinovate de producerea accidentului, ci în baza raportului contractual al poliței CASCO. Astfel, asigurătorul CASCO are drepturi proprii distincte de cele ale persoanelor cu care a avut încheiate polițe CASCO și este unic creditor de asigurare al asigurătorului în faliment. ... 41. Creanța asigurătorilor este o creanță de asigurare proprie și exclusivă, în condițiile în care se exercită un drept de regres în nume propriu împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie. ... 42. Recurentul-pârât subliniază interdependența dintre cele două proceduri - administrativă, respectiv de faliment -, care sunt reglementate în vederea acoperirii creanțelor din averea asigurătorului falit, cu o protecție specială acordată creditorilor de asigurări. Așa fiind, având în vedere unitatea de scop a celor două proceduri ce se desfășoară în paralel și în strânsă legătură, se impune și unitatea de interpretare, fapt pentru care poziția creditorului de asigurări în procedura falimentului - de unic creditor, chiar dacă deține o pluralitate de creanțe - impune concluzia că și în procedura administrativă de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 acesta are tot calitatea de unic creditor, chiar dacă deține o pluralitate de creanțe de asigurare. ... 43. Toate contractele de asigurare ale unui asigurător alcătuiesc portofoliul acestuia, fac parte din fondul de comerț, parte integrantă din patrimoniul unic al unui asigurător (teoria unicității patrimoniului). ... 44. Poziția procesuală a asigurătorului CASCO este similară celei deținute de Fondul de garantare a asiguraților în cadrul procedurii de faliment, în aplicabilitatea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 213/2015 raportat la art. 267 din Legea nr. 85/2014. ... 45. Nu există temei pentru care Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau vreo altă dispoziție supranațională (incluzând aici și Directiva 2009/102/CE, de care s-a prevalat reclamanta, prin acțiune) să fie interpretată în sensul că impune statelor membre obligația de a institui scheme de garantare în cazul insolvenței la nivel național sau o schemă de garantare în domeniul asigurărilor, statele având deci o largă marjă de apreciere asupra condițiilor în care o fac, putând implicit să recurgă la plafonarea despăgubirilor acordate. ... ... b) Punctul de vedere al intimatei-reclamante X S.A. - societate de asigurare ... ... 46. În speță, se discută despre un raport de garantare ex lege, raport ce a însoțit o poliță RCA valabilă în perioada 1 februarie 2014 - 31 ianuarie 2015 și căruia nu îi poate fi aplicabilă altă lege decât Legea nr. 136/1995. ... 47. O corectă aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, raportat la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. (iii) din aceeași lege, dar și la prevederile art. 1.594 alin. (1) ,art. 1.597 alin. (2) și art. 2.201 alin. (1) din Codul civil, este cea în care plafonul de 450.000 lei s-ar aplica pentru fiecare creanță individuală dobândită de reclamantă prin subrogație, iar nu pentru întreg portofoliul de creanțe dobândite astfel. ... 48. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile au depus, în termen legal, prin avocat, puncte de vedere asupra chestiunii de drept. ... 49. Astfel, recurentul-pârât Fondul de garantare a asiguraților a susținut că asigurătorul CASCO nu poate fi considerat creditor de asigurare pentru fiecare dintre asigurații săi, ci reprezintă un singur creditor de asigurare al asigurătorului în faliment, cumulând creanțele de asigurare pentru care a formulat cereri de plată din disponibilitățile Fondului, că intenția legiuitorului a fost ca aceste contribuții, atât prin modul de colectare, cât și prin destinația lor, să aibă rolul exclusiv de a proteja creditorii de asigurare, asigurați sau beneficiari ai asigurării creanțelor creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, și nu pentru protejarea asigurătorilor sau a altor creditori; că plafonul reglementat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 se aplică fiecărui creditor de asigurare privit individual, indiferent de numărul contractelor de asigurare. ... 50. Intimata-reclamantă X S.A. - societate de asigurare a depus un punct de vedere prin care a achiesat la concluzia exprimată de judecătorii-raportori, arătând că dispozițiile legale incidente și doctrina în materie confirmă ideea compatibilității dintre prevederile Codului civil și dispozițiile speciale ale Legii nr. 213/2015; a apreciat că, aplicând în mod corect efectele subrogației, creanța transferată în acest mod în patrimoniul asigurătorului CASCO care a despăgubit-o pe persoana vătămată își păstrează natura inițială de creanță de asigurare; că asigurătorii CASCO care s-au subrogat în drepturile persoanelor vătămate prin accidente rutiere produse din vina unor șoferi asigurați RCA au calitatea de creditori de asigurare în sensul prevăzut de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015; că o corectă aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 raportat la dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) și lit. b) pct. (iii) din aceeași lege, dar și la prevederile art. 1.594 alin. (1) ,art. 1.597 alin. (2) și art. 2.201 alin. (1) din Codul civil este cea în care plafonul de 450.000 lei se aplică pentru fiecare creanță individuală dobândită de societatea de asigurare prin subrogație, iar nu pentru întreg portofoliul de creanțe dobândite astfel. ... ...