Decizia ÎCCJ nr. 21/2020 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea 37. Instanța de trimitere apreciază că sunt întrunite condițiile legale de admisibilitate a sesizării, întrucât cauza se află în curs de soluționare în ultimă instanță; de lămurirea problemelor de drept enunțate depinde soluționarea pe fond a cauzei, obiect al acțiunii constituindu-l tocmai acordarea daunelor-interese moratorii, iar problema de drept enunțată este nouă și nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 38. Contrar dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, completul care a formulat sesizarea, din oficiu, nu procedează la analiza condițiilor de admisibilitate a sesizării și nu menționează motivele pentru care a ajuns la concluzia admisibilității, conform art. 520 din același cod. ... 39. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, instanța de trimitere identifică argumente atât pentru respingerea acțiunii, cât și pentru admiterea acesteia. ... 40. Astfel, completul care a formulat sesizarea arată că ar putea fi luate în considerare, în mod prioritar, legislația Uniunii Europene și legislația națională, în aplicarea cărora s-a încheiat între părțile litigante, în regim de putere publică, contractul de finanțare (calificat ca fiind un contract administrativ), cu scopul acordării unui ajutor financiar nerambursabil, în vederea atingerii obiectivelor enumerate în art. 3 și 4 din Schema de ajutor de minimis „Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural“, aprobată prin Ordinul nr. 567 din 2 septembrie 2008, emis de ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, observându-se că aceste reglementări nu cuprind dispoziții referitoare la situațiile de fapt în care s-a găsit reclamanta, prin executarea silită a sumelor considerate nedatorate printr-un act administrativ anulat, respectiv, prin remiterea cu întârziere a sumelor, față de termenul de scadență stabilit în contract. ... 41. În măsura în care s-ar aprecia că raportul juridic dintre părți este guvernat exclusiv de aceste norme, nefiind aplicabile în completare dispozițiile din dreptul intern, de care se prevalează reclamanta în mod alternativ, ar trebui concluzionat că dreptul subiectiv la acordarea daunelor-interese moratorii nu există, neavând o bază legală în dreptul Uniunii Europene ori în dreptul intern. ... 42. Pentru această interpretare, ar trebui observată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.), potrivit căreia statele membre ale Uniunii Europene dispun de o marjă de apreciere în reglementarea acțiunilor de control menite să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii, precum și în reglementarea perceperii de dobânzi în dreptul național, într-o situație în care dreptul Uniunii Europene nu prevede perceperea unor asemenea dobânzi, în această din urmă situație dreptul național fiind cel care trebuie să prevadă modalitățile și condițiile aplicabile recuperării acestor dobânzi, potrivit principiului autonomiei procedurale (C-599/13-Somvao, paragrafele 36-37 ECLI:EU:C:2014:2462; C-670/11-FranceAgriMer, paragrafele 62-66, ECLI:EU:C:2012:807; C-564/10 Pfeifer Langen, paragrafele 46-50, ECLI:EU:C:2012:190; cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, Județul Neamț, ECLI:EU:C:2016:360). ... 43. S-ar putea, astfel, concluziona, susține instanța de trimitere, că, în măsura în care dreptul intern care guvernează acordarea finanțării nerambursabile și exercitarea dreptului de control pentru identificarea situațiilor de încasare a unor sume nedatorate nu prevede dreptul la daune-interese moratorii, acestea nu ar putea fi acordate în ipoteza lipsirii de folosința sumelor ce constituie ajutorul financiar, indiferent care ar fi motivul acestei stări de fapt [emiterea unui act de constatare a unei nereguli prin care se stabilește că sumele erau nedatorate, în sensul art. 4 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1955 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (Regulamentul CE Euratom nr. 2.988/1955), act anulat ulterior, respectiv remiterea după scadență a sumelor aferente finanțării nerambursabile, intervenită din cauza unei soluționări administrative cu depășirea termenelor prevăzute în contractul de finanțare]. ... 44. De asemenea, arată completul care a formulat sesizarea, reținând că principiul autonomiei procedurale se aplică în limitele determinate de principiile echivalenței și efectivității, ar fi de observat astfel, pentru susținerea soluției de respingere a acțiunii, că normele de drept intern în temeiul cărora s-a pretins reclamantei restituirea sumelor considerate nedatorate, prin procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, nu prevăd obligația beneficiarului finanțării nerambursabile de a achita daune-interese moratorii (dobânzi) pentru perioada de la încasarea sumelor și până la restituirea acestora către bugetul UE sau național, după caz, în considerarea faptului că art. 4 din Regulamentul CE Euratom nr. 2.988/1955 precizează că măsurile ce pot fi adoptate în cazul săvârșirii unei abateri de atare natură „se limitează la retragerea avantajului obținut, la care se adaugă, dacă acest lucru este prevăzut, dobânda care poate fi calculată pe bază forfetară“, aceste măsuri neputând fi considerate sancțiuni. ... 45. Arată instanța de trimitere că, în considerarea acestor dispoziții, legiuitorul național a prevăzut că, în cazul constatării unei nereguli, inclusiv privind crearea artificială a condițiilor de accesare a finanțării nerambursabile, singura consecință o constituie neacordarea avantajului financiar respectiv ori, după caz, retragerea acestuia (restituirea sumelor nedatorate), la nivelul la care au fost acordate, fără a se percepe dobânzi, deși beneficiarul acestora s-a bucurat de avantajul utilizării lor până la momentul restituirii. Abia în cazul în care această restituire nu intervine în termenul legal stabilit, de 30 de zile de la comunicarea titlului de creanță, dispozițiile art. 42 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 permit perceperea de dobânzi, după expirarea termenului menționat, în considerarea obligației instituite prin art. 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în sarcina statelor membre, de a adopta, pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, aceleași măsuri pe care le adoptă pentru a combate frauda ce aduce atingere propriilor lor interese financiare. ... 46. Or, susține instanța de trimitere, în aplicarea principiului echivalenței și al simetriei juridice, ar trebui considerat că, atât timp cât beneficiarul finanțării nu datorează nici dobânzi remuneratorii aferente finanțării nerambursabile, nici dobânzi penalizatoare, nici măcar pentru perioada în care a folosit o sumă eventual considerată nedatorată, acesta nu poate fi îndreptățit la daune-interese moratorii în cazul în care remiterea sumelor se face cu întârziere ori atunci când se hotărăște că în mod nelegal acesta a fost lipsit de folosința unei sume în temeiul unui act de constatare a unei nereguli și de stabilire a unei creanțe bugetare, anulat ulterior. ... 47. În susținerea acestei opinii, instanța de trimitere evocă și argumentul potrivit căruia reclamanta a beneficiat de o finanțare nerambursabilă, fiind astfel gratificată, cu condiția îndeplinirii unor sarcini (implementarea proiectului finanțat, pe propria răspundere), iar prin contractul încheiat nu s-a stabilit o sumă certă ce i s-ar cuveni din partea finanțatorului, ci doar plafoane maxime în limita cărora aceasta putea beneficia de decontarea cheltuielilor avansate din speze proprii, efectuate pe propria răspundere, ulterior calificate ca eligibile în vederea acordării ajutorului financiar; prin urmare, reclamanta nu s-ar putea prevala de principiul securității juridice ori de principiul protecției încrederii legitime, pentru a pretinde că, întemeiat pe clauzele contractuale și pe normele din dreptul intern ori al Uniunii Europene, ar fi fost îndreptățită să beneficieze la anumite termene prestabilite de sume de bani determinate, având caracter cert, lichid și exigibil, astfel încât lipsirea de folosința acestora să poată fi echivalată unui prejudiciu susceptibil de reparație. ... 48. Pe de altă parte, ar fi de observat, în susținerea acestei opinii, că finanțatorul cu care reclamanta a încheiat contractul nu urmărește un scop lucrativ, speculativ, acționând exclusiv pentru acordarea unor ajutoare financiare ce nu trebuie restituite și pentru care beneficiarul nu datorează dobândă remuneratorie. Așadar, acesta nu se comportă ca un profesionist, iar raportul juridic născut din contract nu este supus normelor din dreptul intern care guvernează actele juridice încheiate între profesioniști, căci pentru acest raport nu subzistă rațiunile pentru care legiuitorul a edictat normele din dreptul național prin care se prezumă existența prejudiciului în cazul îndeplinirii cu întârziere a unei obligații pecuniare și se stabilește întinderea dreptului de reparație, prin trimiterea făcută la normele ce stabilesc dobânda legală (al cărei cuantum este dimensionat diferit, în funcție de natura juridică a raportului). ... 49. Dimpotrivă, întrucât finanțatorul acționează exclusiv cu intenția de a gratifica, acesta nu poate fi obligat la repararea unui prejudiciu ce ar fi invocat pentru remiterea cu întârziere ori indisponibilizarea sumelor atribuite cu titlu gratuit, indiferent care ar fi motivele ce au generat atari împrejurări de fapt. ... 50. În schimb, pentru admiterea acțiunii s-ar putea argumenta în sensul că beneficiarul contractului de finanțare este un profesionist, pentru care este esențială posibilitatea de a dispune de anumite sume la termenele prestabilite, indisponibilizarea acestora, din orice motiv, fiind de natură să creeze un prejudiciu, căci produce disfuncționalități în desfășurarea activității sale; acesta se poate prevala de principiile securității juridice, al protecției încrederii legitime și al echivalenței, pentru a pretinde repararea acestui prejudiciu, chiar în lipsa unor reglementări specifice în dreptul Uniunii Europene ori în dreptul național, aceste principii trebuind să fie respectate de statele membre în exercitarea competențelor care le sunt conferite în aplicarea legislației Uniunii, impunându-se cu o rigoare deosebită atunci când este vorba despre o reglementare care poate să aibă consecințe financiare, pentru a permite persoanelor interesate să cunoască în mod exact întinderea obligațiilor pe care aceasta le-o impune. ... 51. Faptul că finanțarea nerambursabilă a fost acordată printr-un contract administrativ, încheiat în regim de putere publică, pentru acordarea unor ajutoare financiare pentru care nu se datorează dobânzi remuneratorii, de către un finanțator care nu acționează ca un profesionist, în urmărirea unui scop lucrativ, sunt lipsite de relevanță din punctul de vedere al beneficiarului, căci acesta și-a prefigurat activitatea prin luarea în considerare a finanțării contractate, întemeindu-se pe contractul încheiat, indisponibilizarea sumelor datorate în executarea acestuia cauzându-i un prejudiciu patrimonial. ... ...