Decizia ÎCCJ nr. 7/2020 (RIL)Punctul VI

VI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că, în ipoteza în care primul și/sau al doilea termen al pluralității intermediare este format dintr-un concurs de infracțiuni, contopirea tuturor pedepselor stabilite se realizează potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni în cadrul unei operații unice. S-a apreciat, prin opinia exprimată, că interpretarea corelată a dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Codul penal și a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Codul penal, care instituie în materia tratamentului sancționator al pluralității intermediare de infracțiuni aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, conduce la concluzia că, în cazul pluralității intermediare, contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiunile care configurează termenii pluralității intermediare se realizează în cadrul unei operațiuni unice care privește toate pedepsele stabilite. În conținutul art. 44 alin. (2) din Codul penal, legiuitorul instituie aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, fără a face o distincție între ipoteza în care primul termen al pluralității intermediare și al doilea termen al pluralității intermediare sunt reprezentați, fiecare, de o singură infracțiune și ipoteza în care primul termen al pluralității intermediare și/sau al doilea termen al pluralității intermediare sunt alcătuiți dintr-un concurs de infracțiuni. În absența oricărei distincții a legiuitorului, contopirea pedepselor în cadrul unei operațiuni unice se realizează atât în ipoteza în care primul și al doilea termen al pluralității intermediare se concretizează într-o singură infracțiune, cât și în ipoteza în care primul și/sau al doilea termen al pluralității intermediare se concretizează într-un concurs de infracțiuni. S-a considerat că, în cazul în care primul termen al pluralității intermediare este reprezentat de un concurs de infracțiuni (pentru care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare) și/sau al doilea termen al pluralității intermediare este reprezentat de săvârșirea din nou a unor infracțiuni concurente, contopirea pedepselor se realizează în cadrul unei operațiuni unice, specifice tratamentului sancționator reglementat în dispozițiile art. 39 alin. (1) din Codul penal, care privește toate pedepsele stabilite. În consecință, în cazul pedepsei principale a închisorii, în aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal și ale art. 44 alin. (2) din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea dintre toate pedepsele stabilite pentru infracțiunile care intră în alcătuirea termenilor pluralității intermediare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile care intră în alcătuirea termenilor pluralității intermediare (în cazul în care primul termen al pluralității intermediare constă într-un concurs de infracțiuni, în prealabil, se descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și se înlătură sporul inițial). Prin punctul de vedere exprimat s-a susținut că numai procedându-se în modalitatea descrisă se respectă, în integralitate, voința legiuitorului, reflectată în dispozițiile art. 44 alin. (2) din Codul penal, de a pune pe același plan, din punctul de vedere al tratamentului sancționator, pluralitatea intermediară de infracțiuni și concursul de infracțiuni. Totodată, s-a considerat că dispozițiile art. 43 alin. (2) din Codul penal, referitoare la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii în cazul în care al doilea termen al recidivei este reprezentat de un concurs de infracțiuni, indică faptul că, ori de câte ori legiuitorul a conceput existența unor operațiuni distincte și succesive în determinarea pedepsei aplicabile pentru o anumită formă a pluralității de infracțiuni, a prevăzut explicit atât operațiunile distincte, cât și ordinea în care se realizează aceste operațiuni. Or, examinarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Codul penal conduce la concluzia că, în materia pluralității intermediare de infracțiuni, în cazul în care primul și/sau al doilea termen al pluralității intermediare este reprezentat de un concurs de infracțiuni, legiuitorul nu a conceput existența unor operațiuni distincte și succesive, ci a instituit aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, care presupun o operațiune unică de contopire a pedepselor stabilite. S-a subliniat că legiuitorul nu a prevăzut, în cazul pluralității intermediare de infracțiuni, nici că pedepsele se pot contopi în cadrul unor operațiuni distincte și nici ordinea acestor operațiuni. S-a mai arătat că din dispozițiile art. 79 alin. (2) din Codul penal rezultă, cu claritate, că legiuitorul nu a făcut nicio referire distinctă la pluralitatea intermediară de infracțiuni și nu a conceput existența unei operațiuni distincte de aplicare a dispozițiilor privitoare la pluralitatea intermediară de infracțiuni, separată de aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, în succesiunea aplicării dispozițiilor referitoare la cauzele de agravare. ...