Decizia CCR nr. 426/2025Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorilor, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Acesta apreciază că textul de lege criticat conferă posibilitatea judecătorului ca în cursul judecății să completeze cadrul procesual în măsura în care reclamantul a configurat în mod greșit acest cadru procesual. Astfel, în concepția actualului Cod de procedură civilă există o primă fază de regularizare a acțiunii, când într-adevăr judecătorul poate îndrepta anumite neregularități. În momentul în care s-a depășit această fază și sa intrat în cursul judecății, începe ceea ce se numește duelul judiciar, în care judecătorul trebuie să își păstreze o poziție de neutralitate față de părți, iar părțile, în mod evident, să își dispute și în mod clar să își susțină apărările. Dacă judecătorul, în această etapă de judecată, poate coborî de pe acea treaptă de imparțialitate și poate sugera o completare a cadrului procesual, acest lucru echivalează cu o îndrumare dată reclamantului de ași completa acțiunea, de a extinde cadrul procesual. Desigur că acest „beneficiu“ care poate fi acordat are o contrapondere, are un mare dezavantaj creat celeilalte părți, pentru că dacă s-ar fi rămas în cadrul propriu-zis este evident că această iregularitate ar fi fost sancționată cu o excepție dirimantă, peremptorie de greșită configurare a cadrului procesual și, prin urmare, o apărare eficientă și energică a pârâtului ar fi putut fi fructificată. Dar, în condițiile în care tocmai judecătorul, în faza de judecată, sugerează și îi dă posibilitatea reclamantului de a înlătura această omisiune, acest aspect reprezintă o încălcare a independenței judecătorului, pe de o parte, pentru că ajută în mod clar poziția reclamantului și, pe de altă parte, lipsește de acea imparțialitate obiectivă judecata, pentru că, din perspectiva pârâtului cel puțin, se va vedea că în această etapă a judecății judecătorul ajută, în timpul jocului, una dintre părți, fapt care în mod evident afectează nu numai stabilitatea, ci și acea independență obiectivă a judecătorului. Sigur că este în interesul public ca o acțiune să fie corect configurată, însă rolul activ al judecătorului trebuie să se manifeste pentru aflarea adevărului, iar în contextul în care noul Cod de procedură civilă stabilește, în mod neechivoc, reperul temporal până când se poate face această regularizare a acțiunii, respectiv până la momentul începerii judecății, în momentul în care s-a pășit în cursul judecății și s-a început acel duel judiciar, judecătorul nu mai poate interveni pentru a sprijini într-un fel una dintre părțile procesuale. ...