Decizia CCR nr. 412/2025Punctul 50

50. Referitor la condiția aplicării în mod nediscriminatoriu a măsurii de restrângere a dreptului la muncă, se arată că norma criticată este de natură să creeze o diferență de tratament între cele trei autorități autonome vizate de actul normativ în cauză, pe de o parte, și celelalte autorități administrative autonome, pe de altă parte, autorități cu privire la care legiuitorul nu a înțeles să dispună asupra resurselor gestionate de acestea. Desigur, egalitatea de tratament nu înseamnă uniformitate, însă diferențele de tratament juridic sunt permise de norma constituțională doar în cazul în care acestea sunt justificate în mod obiectiv și rezonabil. Or, legiuitorul nu a înțeles să fundamenteze în mod rațional decizia de a limita aplicabilitatea normei criticate doar la sfera delimitată de cele trei autorități. Așadar, norma în cauză generează o discriminare indirectă între autorități cu același statut constituțional și, implicit, între personalul acestora. ...