Decizia ÎCCJ nr. 2/2020 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Judecătoria Medgidia, prin Sentința penală nr. 566 din 13 martie 2019, a dispus cu privire la latura penală, în temeiul dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) raportat la art. 378 alin. (3) din Codul penal, încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de abandon de familie de către inculpatul G.S. (...) întrucât lipsește plângerea prealabilă (...). În esență, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 1.052 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 639 din 26 mai 2016 a Tribunalului Constanța, a fost obligat inculpatul G.S. la plata unei pensii de întreținere în cotă de 33% din venitul lunar realizat, în favoarea minorelor G.D.M. și G.L.E., începând cu data formulării acțiunii (26.01.2015) și până la data majoratului acestora. La data de 5 aprilie 2017, reprezentantul legal al celor două minore, numita I.C., a formulat plângere penală în care a arătat că inculpatul G.S. nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligat prin Sentința civilă nr. 1.052 din 15 septembrie 2015 a Judecătoriei Medgidia. În interpretarea coroborată a prevederilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal și art. 296 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, instanța învestită cu soluționarea cauzei a apreciat că dacă în cele trei luni, ulterioare rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 1.052 din 15 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia, cel mai târziu la sfârșitul lunii august 2016, inculpatul nu a plătit nicio sumă, fapta de abandon de familie s-a consumat și de la această dată a început să curgă termenul de 3 luni în care reprezentantul legal al persoanelor vătămate minore îndreptățite la prestarea pensiei de întreținere putea introduce plângerea prealabilă. Ca atare, a apreciat că termenul de 3 luni de introducere a plângerii prealabile s-a împlinit la sfârșitul lunii noiembrie 2016 și în lipsa punerii în mișcare a acțiunii penale și exercitării din oficiu a acțiunii penale de către organele judiciare, conform art. 157 alin. (4) din Codul penal, plângerea penală introdusă de reprezentantul legal al celor două minore este tardivă și, pe cale de consecință, nulă potrivit art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și persoanele vătămate G.D.M. și G.L.E., prin reprezentant legal, motivul de apel fiind comun, respectiv să se constate că plângerea penală a fost formulată în termenul legal de 3 luni. În acest sens s-a invocat de către parchet faptul că plângerea penală poate fi formulată în orice moment după expirarea termenului de trei luni de neplată a pensiei de întreținere, iar organele de urmărire penală au înțeles să procedeze din oficiu la efectuarea în continuare a urmăririi penale și la punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 157 alin. (4) din Codul penal, chiar dacă nu au menționat expres acest lucru, prin invocarea dispozițiilor art. 157 alin. (4) din Codul penal sau formularea „exercitarea din oficiu a acțiunii penale“. Curtea de Apel Constanța, din oficiu, a pus în discuție, în ședința publică din data de 19 septembrie 2019, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: „Dacă, în cazul infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin sintagma «săvârșirea faptei» prevăzută de dispozițiile art. 296 din Codul de procedură penală (relevantă pentru calcularea termenului de introducere a plângerii prealabile) se înțelege data încetării inacțiunii (data epuizării infracțiunii de abandon de familie) sau data consumării infracțiunii (expirarea perioadei de 3 luni pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate)“, aspect asupra căruia s-a pronunțat prin Încheierea din 20 septembrie 2019. ...