Decizia ÎCCJ nr. 2/2020 (HP)Punctul IX

IX. Opinia specialiștilor consultați asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 475 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Facultatea de drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca a apreciat că în cazul infracțiunii de abandon de familie prevăzute de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin sintagma „săvârșirea faptei“, prevăzută de dispozițiile art. 296 din Codul de procedură penală, se înțelege data epuizării infracțiunii de abandon de familie, motivat de faptul că natura infracțiunii a fost tranșată de instanța supremă prin Decizia nr. 4 din 20 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017, ca fiind o infracțiune continuă omisivă, prin urmare, fiind vorba de o unitate legală, a cărei existență se prelungește în timp, interpretarea nu poate fi dată decât prin raportare la momentul epuizării faptei. Totodată, s-a apreciat că nu pot fi aplicate considerentele Deciziei nr. 10 din 18 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 15 decembrie 2008, întrucât termenul de introducere a plângerii prealabile în noua reglementare nu se mai raportează în cazul infracțiunilor continue la momentul cunoașterii identității făptuitorului de către autorul plângerii, ci la cel al datei săvârșirii faptei. Într-o opinie contrară, exprimată de Facultatea de drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara s-a arătat că prin sintagma „săvârșirea faptei“, prevăzută de dispozițiile art. 296 din Codul de procedură penală, se înțelege momentul consumării infracțiunii, adică momentul expirării celor trei luni pe durata cărora autorul a rămas în pasivitate, dacă persoana îndreptățită să introducă plângerea prealabilă a luat cunoștință de săvârșirea faptei la acel moment. Argumentele specialiștilor au fost întemeiate pe considerentele Deciziei nr. 4 din 20 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017, prin care s-a statuat că infracțiunea de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal este o infracțiune continuă care se consumă în momentul expirării termenului de trei luni de la data la care autorul nu a plătit, cu rea-credință, pensia de întreținere stabilită pe cale judecătorească și se epuizează la momentul reluării plății de către debitor sau al condamnării definitive a acestuia, dată la care se încheie ciclul infracțional. Raportat la aceste argumente s-a apreciat că, în cazul infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin „săvârșirea faptei“ se înțelege momentul consumării infracțiunii, adică al expirării celor trei luni pe durata cărora autorul a rămas în pasivitate, dacă persoana îndreptățită să introducă plângerea prealabilă a luat cunoștință de săvârșirea faptei la acel moment. ...