Decizia ÎCCJ nr. 61/2019 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 61. A) În urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, în jurisprudența Completului competent să judece recursul în interesul legii și a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță asupra dezlegării problemei de drept ce formează obiectul sesizării. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat deciziile nr. 19 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 12 iulie 2019, și nr. 37 din 7 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 10 februarie 2017, care vizează interpretarea mai multor prevederi legale, între care și cele art. 57 din Codul muncii, dar care nu au incidență cu privire la chestiunea ce formează obiectul sesizărilor de față. ... 62. B) La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată, cu excepția instanței de trimitere și a Tribunalului București, au comunicat că nu au identificat jurisprudență cu privire la problema de drept supusă dezlegării, numai unele dintre ele transmițând puncte de vedere sau simple opinii referitoare la aceasta, după cum urmează: – tribunalele Bacău și București (Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale - Sentința nr. 1.713 din 27.02.2018, definitivă prin Decizia nr. 4.372 din 23.10.2018 a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale) au apreciat că un act adițional încheiat ca măsură de executare a unei hotărâri judecătorești nu mai poate fi cenzurat din perspectiva art. 57 din Codul muncii; ... – Curtea de Apel Brașov și tribunalele Giurgiu și Ilfov și-au exprimat opinia în sensul că cererea de constatare a nulității actului adițional este admisibilă, fiind incidentă eroarea, ca viciu de consimțământ, sub forma error in substantiam, prin falsa reprezentare a realității la momentul încheierii actului adițional; în ceea ce privește efectele nulității s-a arătat că angajatorul nu este îndreptățit la repunerea în situația anterioară, pentru motivele de nelegalitate ale actului adițional până la data constatării nulității, întrucât, chiar și în situația dovedirii acestora, constatarea nulității contractului și încetarea de drept a acestuia produc efecte numai pentru viitor, de la data pronunțării nulității, potrivit art. 57 alin. (2) din Codul muncii; s-a apreciat totuși că, sub aspectul temeiniciei unei astfel de acțiuni, numai instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate decide, în funcție de datele particulare ale speței; ... – Curtea de Apel Iași a apreciat că, în cazul expus în sesizare, eroarea debitorului asupra întinderii creanței sale nu poate fi disociată de culpa aceluiași debitor în a folosi căile procedurale pentru stabilirea întinderii creanței sale, situație care se încadrează în ipoteza de eroare nescuzabilă prevăzută de art. 1.208 din Codul civil, potrivit căruia „Contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile.“ ... ... ...