Decizia CCR nr. 302/2025Punctul 24

24. Așa încât, ținând cont de reperele jurisprudențiale menționate, Curtea constată că sintagma „în funcție de posibilitățile penitenciarului“ din cuprinsul art. 79 din Legea nr. 254/2013 trebuie interpretată și aplicată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție nu impune statului obligația de a organiza structuri școlare speciale, dar îi impune acestuia obligația de a asigura accesul tuturor persoanelor la structurile și instituțiile deja existente în sistemul național de educație. Astfel cum s-a statuat în Cauza Velyo Velev împotriva Bulgariei, statele semnatare ale art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție nu sunt obligate să ofere deținuților activități educative în cazul în care aceasta ar implica dificultăți din punct de vedere material sau, luând în considerare resursele centrului, ar fi imposibil de oferit. Însă o instituție care are deja materialele necesare nu poate refuza deținuților accesul la acestea fără justificare. În aceste condiții, nu se poate reține că dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului la învățătură și instruire al persoanelor condamnate, consacrat în art. 32 din Constituție și în art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție. ...