Decizia CCR nr. 302/2025Punctul 19

19. În același sens a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 27 mai 2014, pronunțată în Cauza Velyo Velev împotriva Bulgariei, prin care a stabilit principii general aplicabile cu privire la studiul în detenție. În speță, la paragraful 30 al deciziei precitate, instanța europeană a subliniat că, în general, deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile garantate de Convenție, mai puțin dreptul la libertate (în același sens, Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunțată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit, paragraful 69). Totodată, în Hotărârea din 27 mai 2014, pronunțată în Cauza Velyo Velev împotriva Bulgariei, instanța de la Strasbourg a reținut că, spre deosebire de alte servicii publice, educația este un drept care se bucură de o protecție directă în temeiul Convenției. Este, de asemenea, un tip foarte special de serviciu public, de care nu beneficiază în mod direct doar cei care îl folosesc, ci servește și unor funcții sociale mai largi, fiind indispensabil în promovarea drepturilor omului. Cât privește dreptul la instruire, deși art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu poate fi interpretat ca impunând o obligație statului contractant de a crea sau subvenționa anumite instituții de învățământ, orice stat care face acest lucru va fi obligat să ofere acces efectiv la acestea. Altfel spus, accesul la instituțiile de învățământ existente la un moment dat este o parte inerentă a dreptului menționat mai sus, iar această prevedere se aplică învățământului primar, secundar și superior (paragraful 31). ...