Decizia CCR nr. 267/2025Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției susține că în măsura în care textul criticat se interpretează în sensul că nu le este permis subiecților prevăzuți de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală să conteste existența sau cuantumul obligațiilor de plată restante, iar acele obligații sunt imputate persoanelor chemate să răspundă în solidar cu debitorul declarat insolvabil, dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile art. 21 și ale art. 24 alin. (1) din Constituție. Se arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție, decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Or, atunci când se stabilește că pentru obligațiile de plată restante subiecții prevăzuți de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală răspund solidar cu debitorul insolvabil, fără să li se permită să conteste existența sau cuantumul obligațiilor de plată restante stabilite prin acte administrative anterioare, atunci limitarea dreptului de acces nu urmărește un scop legitim. De asemenea, se apreciază că în măsura în care subiecților prevăzuți de art. 25 alin. (2) din Codul de procedură fiscală nu li se dă dreptul de a contesta obligațiile de plată restante, acestea fiind preluate din acte administrative anterioare, care nu se adresează acestor subiecți, dreptul la apărare al acestor persoane chemate să răspundă solidar este afectat în substanța sa. ...